Blog: Turism, educație, politică și de-ale mele

Olanda – Libertinism și rigoare

       Am văzut Olanda primăvara, când ardeau câmpurile de roșul viu, galbenul strălucitor și albul cald al milioanelor de lalele. Zambilele învăluiau în mirosul puternic aerul polderelor abia furate mării, acoperind izul bălegarului împrăștiat din belșug peste tot.

Cred că ceea ce oferă ca spectacol peisagistic Olanda este la superlativ în acest anotimp. Dimineața, te poți plimba pe malul nisipos și rece al Mării Nordului, în aerul care-ți taie respirația. Vin aici, încă din martie-aprilie, nemții care vor să-și petreacă mini-vacanța în rulote și se încăpățânează să facă plajă pe un frig care pe mine mă crispează. Spectacolul urmelor lăsate pe nisipul ud de pescărușii înfometați se completează cu primele raze abia ieșite timid din luciul apei. Ici-colo, printre dune de nisip întinse sfidător  până în buza mării, se ivesc sărace și aparent firave niște fire de iarbă ceva mai înalte și unite în smocuri ca să reziste furiei vântului.

Am urmărit cu nesaț Parada florilor de Ziua Reginei. Care alegorice cu mii de forme, culori și flori, fac un tot cu mașinile-cadru care le plimbă spre uimirea și încântarea privitorilor.

Keukenhof nu mai are nevoie de prezentare: o combinație fascinantă de grădină botanică, parc și expoziție de flori în același timp. Anual sunt plantate aici între cinci și șapte milioane de lalele, fără să mai punem la socoteală firele lăsate de la un an la altul.

Flora Auction, sau Bursa de flori, este exemplul viu că orice se poate: aici sunt tranzacționate zilnic cantități imense de flori venite din toate colțurile lumii cu avioane care nu întârzie, cu mașini speciale care le transportă cu toată grija pentru marea dragoste pe care o exprimă simbolic. Nu, iubirea nu se exprimă cantitativ, dar vagoanele de buchete vin și pleacă zilnic din Olanda spre orice loc al lumii. Am avut surpriza să aflu că olandezii, în rigoarea lor nordică, au și un fel de Poliție a florilor, că au numeroase laboratoare de cercetare a sănătății și calității acestor plante încărcate de simboluri.

Am fost la Amsterdam atât primăvara cât și vara. Este cosmopolit, agitat, gălăgios, obositor și fascinant. Găsești laolaltă muzee din care cu greu vrei să pleci (cel mai mult mi-a plăcut Rijkmuseum), fabrici de diamante cu demonstrații live de șlefuire, unde poți alege bijuteria care crezi că-ți va schimba viața. Red District mi se pare mai mult o curiozitate și un exemplu poate de gândire retrogradă a mea în ceea ce privește libertatea trasformată în libertinism. Plimbarea pe Amstel, este o copie palidă a celei de pe Canal Grande. Nu degeaba i se spune Veneția Nordului.

 

Leiden este un mic oraș universitar care pare a fi o replică mai cochetă a Amsterdamului. Teatrul, canalele, micile terase ieșite spre stradă, îi dau un farmec pe care Amsterdamul nu îl are.

Delft are atât de multă ceramică albastră pictată, că poți face din suvenirurile de aici o mică colecție pentru mai târziu.

M-a copleșit dorul de Olanda, cea cu mori de apă și de vânt împrăștiate pe malul canalelor leneșe!

Darwin și maimuțele politicii românești

Acum trei ani, am participat la Salonul de umor grafic de la Valencia cu lucrarea ,,Darwin’’. Desenul a fost selectat pentru expoziția organizată de FECO Spania și Uniunea Ziariștilor Spanioli. Tema a fost dedicată Anului Darwin și a avut tema ,,Evoluționism sau creaționism’’. Mă uitam azi pe lucrările mele din anii trecuți și mi-a rămas gândul la această temă.

După pauza foarte mare de scris pe blog, iată că mi-a venit cheful să scriu ceva.

La atâta bălăcăreală politico-socio-românească, parcă mă bate gândul să înclin balanța spre ceea ce bietul savant, departe de Dâmbovița și de timpurile noastre a considerat a fi o teorie revoluționară: maimuța-i strămoașa politicianului român!

Ori eu nu am simțul realității, ori se dau prea mult bravii noștri conducători în stambă și încearcă din rărunchii îmbuibați de putere discreționară în raport cu poporul să ne convingă că de-atâta bine nu avem capacitatea de a-l recunoaște. Văd peste tot scălâmbăieli de prim-rang, de emanații mai vechi și mai recente de îmi vine să șterg cu buretele imaginar toate aceste umbre cu ifose de realitate. Mai avem de așteptat? Ce? Cât? De ce?

Eu aștept, cu degetul pe literele tastaturii, să reînvie Darwin și să-și retragă teoria în ceea ce-i privește pe români și promit să-i fac un nou desen și să-l trimit pentru o nouă expoziție. Una câștigătoare și pentru Poporul Român.

Protestul, burzuluiţii şi viscolul

 După sfârşitul de an 2011 în care am avut  doar nişte poze din partea Puterii ( pozele de colecţie cu Frumoasa şi Buldogul, cele ale aceleiaşi doamne şi o parte a familiei prezidenţiale lângă bradul de Crăciun, arătate lumii de Mezina de trei litere), parcă intrasem în amorţire.

Nimic nou nu mai părea să se ivească în banala noastră viaţă. Dar cum niciodată nu trebuie să zici niciodată, ne-am trezit deodată noi, mămăligarii,    că ne sar stropii fierbinţi şi imprevizibili drept peste mâinile şi ochii celor care ne conduc spre înalte culmi de… (Ptiu! era să zic de progres şi civilizaţie).

Nu mi-e clar nici acum de ce o banală burzuluială de rang înalt a declanşat aşa o supărare. Părea că ne obişnuiserăm cu zilnicele stropşiri ale mai-marilor supăraţi că în viermuiala şi ciumpălăceala noastră nu eram în stare de nimic, nici măcar să înţelegem ceea era atât de evident: că o ducem bine!

Şi ca povestea să continue, au găsit unii şi alţii de cuviinţă să iasă să ocupe pieţe. Ce ştie mai bine ciumpalacul decât să meargă în piaţă? Are el grija ţării? Ştie el cât de bine o duce Ţara, cât de tare începe să duduie economia, cum au ştiut ei, conducătorii noştri să treacă peste criză cu noi cu tot în pupa şi în prova? Ştiu ei, viermii, mai bine decât Cârmaciul, cum se ajunge într-un port?

Mai-mai să plesnesc de indignare faţă de propria-mi persoană când îmi veneau netrebnice gânduri, răutăcioase, la vederea adunării de la ungerea lui Diaconescu: o fi fost aceea, mahalaua ineptă a lui Baconschi? Parcă erau Burzuluitul, Cioclii şi Fecioarele despletite la un loc!

Vremurile s-au unit cu vremea şi şi-au dat întâlnire de grad zero şi chiar geroasă peste ţară. Viscolul s-a arătat în prag, ca să vină în întâmpinarea dorinţei Premierului de lopăţea de a-şi folosi muşchii.

Am impresia că omul acesta tot vrea să arate că e bun de însurat, că ştie să calce, să facă ouă ochiuri, să cosească şi mai nou să dea cu lopata. Doar că şi-a greşit mireasa!

Poate cineva să-l facă să înţeleagă că Ţara are nevoie de mai mult? Că are nevoie de cineva cu viziune, şi nu doar de un executant? Că nu e el pretendentul potrivit, că ne-am săturat de mucava?

Schimbări de Anul Nou

Articol scris de Eduard.

Suntem la munte, și motivul pentru care proprietara de drept a blogului nu a mai postat în ultimele zile este faptul că aici avem un singur modem de internet mobil și este al meu.

Așa că săptămâna asta îi voi ține eu locul și voi scrie ceva ce probabil că nu interesează pe nimeni. Dar tot voi scrie, pentru că eu sunt la comandă acum.

Drept cadou de Moș Crăciun, sau de împlinirea unui an de la deschiderea blogului, sau de Hanukkah sau orice altă sărbătoare care se întâmplă să aibă loc zilele astea, i-am făcut câteva schimbări la site pe care și le dorea de mult:

Cam asta a fost tot ce am avut de zis. Nu vă așteptați să postez prea des pe-aici, pentru că sunt un om ocupat. Dar, din când în când, poate o să mă mai bag și eu în seamă. Nu știu sigur.

Cu ocazia asta îmi permit să o și sancționez cu somație publică pentru că încă nu a adăugat niște imagini mai de Doamne-ajută la paginile de Informații și Hobby. Să sperăm că o va face imediat că dă de o conexiune la net pe care nu sunt eu stăpân suprem.

Grecia – Turism și democrație la liber!

De când eram mică mi-am pus în fruntea listei dorințelor (care atunci păreau imposibile) vizitarea Greciei. Îmi închipuiam totul topit, toropit în soare, căldură și lumină orbitoare ziua și trezit la viață, cu vorbă multă și  pasiune noaptea.

Istoria nu a fost pe lista mea scurtă niciodată. Istoria Greciei însă, trece dincolo de moft. E reală, o găsim și la noi în fostele cetăți  grecești de la Marea Neagră, iar grecii știu să ți-o vândă la tot pasul și sub orice chip. Puține sunt țările care le permit turiștilor să fotografieze sau să filmeze gratis în muzee. Grecia se numără printre acestea. E încă o modalitate de a te apropia de locuri, de a te face să te simți liber.

Am fost pe Acropole seara și am văzut Atena de acolo. Am fost apoi ziua pe Acropole pentru a petrece câteva ore printre ruinele Parthenonului, Templului Atenei, Erechteionului.  Am avut deasupra creștetului soarele atotputernic, dogoritor de parcă totul urma să devină plasmă: om și piatră, cuvânt și istorie. Atena se vedea de acolo fără culoare. Totul era alb, alb, alb, ca o pătură de zăpadă proaspătă care acoperă imperfecțiunile timpurilor.

Democrația le-o datorăm grecilor. Piețele publice în care să-și exprime poporul părerea au apărut întâi la ei. E greu de înțeles trecerea de la puterea cuvântului din antichitate la luptele de stradă cu cocktailuri incendiare de azi.

Teatrul Epidaurus sau  ce poate fi mai presus de artă în vindecarea trupului și a minții? Grecii antici au avut grijă de semenii lor cu mintea rătăcită și au amplasat sanatoriile  în locuri frumoase și liniștite. Încercau să vindece mintea, sufletul și trupul cu aer curat, foșnet de frunze, răcoare de munte și…teatru! Să construiești o capodoperă cum este Teatrul Epidaurus, ei bine, doar greciii au știut. Acustica este perfectă. Orice actor al lumii visează să joace aici!

Canalul Corint, Cetatea Micene, Mormântul lui Agamemnon, Delphi, Kalambaka, Marele Meteor, au completat cu frântura de trecut a Eladei și a lumii,  realul peisajelor  mediteraneene cu chiparoși, măslini, portocali, pământ roșu și ars de soare.

După atâta căldură,  insula Egina și altele din apropiere se scaldă fericite în apa de smarald a Mării Egee. Intri în valuri chiar de ești ultimul dintre înotători. Marea asta a deschis Greciei porțile spre lume, iar Grecia a cucerit pe ape lumea!

Pe vasele de croazieră, atmosfera este antrenantă, cu mâncare bine gătită, mult pește, vin bun, limonadă răcoroasă, muzică și dansuri grecești .

Știu ei, grecii, cum să te facă să vrei să revii!

Citește și postările mai noi | Citește și postările mai vechi