Blog: Turism, educație, politică și de-ale mele

Veneția – Viața ca o vacanță (I)

Filmul își pune amprenta pe dorințele, visele și pe viața noastră. Fiecare dintre noi, în momentele de trăire romantică își dorește  să vadă Veneția măcar o dată în viață.

Poți să ajungi aici cu mașina, cu trenul sau cu avionul. Aeroportul din Veneția, Marco Polo, e mic. Atunci când avionul se îndreaptă spre lagună, ai impresia că acum-acum amerizezi. Pistele sunt mici, totul se întrepătrunde: apă, uscat și aer. Poți să vii și pe aeroporul din Treviso. Este la vreo 50 Km, dar sunt destule mijloace de transport care fac legătura cu Padova sau cu Veneția.

Am fost la Veneția cu Omnia Turism dar am fost de mai multe ori pe cont propriu.  Orașul din lagună este în patrimoniul UNESCO și are de ce. Plimbarea pe Canal Grande cu tronchetto este de neegalat. Poți să vezi Veneția și la pas, este o altă perspectivă. Deasemeni, insulele din apropiere: Lido, Murano, Burano, pot fi ele însele destinații de sine stătătoare.

Prima dată când am fost la Veneția, am fost amețită de mulțimea trăirilor. Vizualul se contopește cu olfactivul. Clădiri impresionante, mii de turiști năuciți de atâta frumusețe, milioane de porumbei veșnic înfometați, tronchetto, vase de croazieră și mai ales gondole. Mirosurile sunt atât de variate încât ai impresia de cocktail: mirosul lagunei ușor lascive sub adierea văntului cald, aburi de pizza la terase, pește cu iz de mare peste gheața ce abia rezistă zilei toride, parfumuri  de tot soiul, care rezistă cu greu încercării caniculei.

Am fost în Piața San Marco. Totul pare un spectacol aici, de la agitația turiștilor, la muzica și farmecul cafenelelor, la magazinele cu bijuterii scumpe, cu sticlă de Murano la preț de salarii medii pe economie pe un an.

Nu poți să vii în Veneția și să nu asculți cum le cântă gondolierii celor care se plimbă pe Canal Grande. Palazzo Ducale este impresionant și impunător. Ici-colo, mici expoziții de artă modernă.

Veneția, orașul din lagună, este tentație și provocare.

Ziua Europei – Cât de repede se dezumflă românul

Înainte de 2004, plângeam să ne bage unii în NATO. Era chiar bancul cum că vom intra în NATO atunci când Rusia va fi deja acolo. Iată că anii au trecut, cum-necum ne-au acceptat, că doar știm ca tot românul dealtfel, să ne descurcăm. Orientul ne-a lăsat ceva moștenire în sensul ăsta.

Înainte de 2007 așteptam marea salvare a națiunii, îndreptarea tarelor societății prin acceptarea noastră în UE. Credeam că NATO si UE ar fi garanția intrării noastre pe calea normalității. Priveam totul cu speranță, cu încredere. Am fost printre euro-optimiștii de serviciu. Polonezii, cehii, chiar și ungurii aveau mai multă reținere și așteptări mai rezervate.

În privința NATO, beneficiile în ceea ce ne privește nu sunt la îndemâna oricui să le perceapă. Știm doar că ne costă. Ne costă soldații, echipamentele, armata a fost zdruncinată în organizarea ei și nu pare nimic bun pus în loc.

UE ne-a adus libertatea de a circula. Suntem încă cetățeni de mâna a ’șpea, avem restricții pe piața muncii, negociem încă libera circulație în Spațiul Schengen. Avem însă posibilitatea de a merge doar cu buletinul, fără pașaport, fără viză.

Poate greșesc în aprecierea gradului nostru de acomodare în aceste două organizații. Poate suntem noi, românii, mai avântați la început și ne dezumflăm repede. Dar știu că avem un mare talent de a opune rezistență la bine și de a ne da cu stângu’ în dreptu’ în istorie.

Voroneț – Albastrul de peste timp

Harta turistică a României nu ar fi întreagă fără Bucovina. Destul de departe de Capitală, de Constanța sau de Brașov, traseul este destul de monoton până la Piatra-Neamț. De acolo peisajul începe să se diversifice, așteptările să se confirme.

Gura-Humorului îmi este destinație. Festivalul de Umor de aici a contribuit destul de mult la promovarea acestei urbe. Străduțe întortocheate și strâmte, oameni obișnuiți cu vizitatorii de peste an dar mai ales cu…caricaturiștii. Oraș cu nume predestinat acestei porniri a locuitorilor spre o gură de …umor.  În timpul festivalului, sunt aici spectacole diverse, de la muzică latino, la cea italiană, la manele și populară. Ce mai, fiecare ce caută aia are. În fața Muzeului, stau înșirate tarabe cu produse tradiționale, costume și obiecte făcute de meșteșugari autentici, dacă ai răbdare poți vedea parade ale cailor.

Aleea caricaturiștilor este plină de curioși dar și de curajoși care stau la rând pentru un portret făcut de Popa’S, PIM, Leonte Năstase, Răileanu. Simțul umorului este aici cartea de vizită.

Moldova, Bucovina și Maramureșul sunt pline de obiective turistice istorice și religioase. La Gura Humorului întâlnim Mănăstirea Humor, la câțiva km este Mănăstirea Voroneț.  Cetatea Sucevei este la o aruncătură de buzdugan a lui Ștefan cel Mare.

Împrejurimile  sunt ele însele destinații de vacanță: Marginea cu ceramica neagră, Pietrele Doamnei cu frumusețea încă naturală.

Mânăstirea Voroneț, cu albastrul ei de peste timp, este la vreo patru km de Gura-Humorului și la vreo 35 km  de Suceava. Ctitorită de Ștefan cel Mare, a rămas creștinătății și urmașilor urmașilor lui încă din anul 1488. Pictura interioară veche, dă lecție de rezistență și de frumusețe.

Pictura exterioară a Voronețului, ceva mai nouă, din timpul domniei lui Petru Rareș, este vie, cu scene parcă aievea, în mult verde și mai ales albastru. Nemuritorul și încă nedescifratul albastru de Voroneț împodobește cel mai reușit ansamblu al artei feudale moldovenești, unde pictorii murali au adus la viață arhanghelii, împrumutându-le elemente din folclorul zonei. Sculpturile în lemn ale jilțurilor sunt adevărate lecții de artă. Încărcătura istorică este completată de prezența mormântului lui Daniil Sihastrul.

Pentru mișcare, cele mai potrivite ar fi Pietrele Doamnei. Ai nevoie de echipament lejer și adecvat ca să poți face drumul care pe alocuri este mai abrupt. Merită însă efortul, prin splendoarea care ți se dezvăluie.

Bucovina este un reper al vacanțelor tale reușite!

Cheile Dobrogei – Muntele de la mare

Eram anii trecuți la Alcossebre, pe Costa de Azahar în Spania. Soare, apă, munte la malul mării. Doi în unu. Azi mi-am amintit că și noi avem (aproape) așa-ceva.

Am fost în week-end în Cheile Dobrogei. Muntele nostru de lângă mare, loc puțin cunoscut chiar și de… dobrogeni. Pe harta turistică a României se adună aici mai multe obiective turistice: Cheile Dobrogei, Gura Dobrogei, Peșterile Liliecilor, La Adam, Casian și altele.

Se apropie vara. Vă gândiți la o lungă vacanță la mare. Puteți completa programul cu vizitarea acestor locuri. De la Constanța-Ovidiu-Mihail Kogălniceanu ajungeți la Târgușor, Cheia. E simplu,  sunt indicatoare, iar drumul e bun. Neașteptat de bun.

Am fost în aceste locuri primăvara devreme, când platoul de deasupra Cheilor era colorat în galben, verde și mov. Am fost când erau înfloriți irișii pitici, când scumpia și mojdreanul străluceau între stânci. Am fost la începutul verii, când măceșii se expuneau la soare, toamna cănd fructele lor adunaseră toate vitaminele și plesneau de sănătate. Am fost pe ploaie rece de toamnă, iarna când totul era estompat în pâsla zăpezii. Cel mai mult, dincolo de anotimpuri, m-au impresionat apusurile. Ultimele raze se ascund parcă între stânci și le transformă în fantome.

Coloane albe, calcaroase, cu multe cochilii ce trăiau altădată pe un fund de mare, specii de plante de origine mediteraneană, vale săpată anevoios de un biet pârâiaș, toate acestea sunt la un loc mici bucurii vizuale și de neuitat.

Am stat azi pe iarbă, la umbră. Mirosul de verde proaspăt mi-a pătruns în memoria olfactivă. Cheile Dobrogei – rezervația mea de frumusețe naturală.

Mici modificări la site

Articol scris de Eduard.

Mi-am luat azi libertatea să mai umblu un pic la blog pentru a corecta niște mici greșeli de prost pe care le-am făcut în primele mele săptămâni de lucru la site. Știu că lucrurile astea nu interesează pe nimeni, dar dacă nu vă scoteam ochii cu ele nu le-ați fi apreciat.

Dar nu am făcut-o numai pentru a mă scălda în admirația voastră (deși comentariile tip “Ooo Eduard, mărețule umblător de chestii la site, te rugăm să accepți ofrandele noastre pentru munca depusă pentru a-ți corecta propriile greșeli de programare“, cum spuneam, comentariile de acest gen sunt binevenite și le voi aproba eu însumi). Am făcut-o pentru a vă garanta eu însumi, prin puterea cu care m-am învestit tot eu însumi, că doar câteva luni ne mai despart de momentul în care CarmenȚanu.ro va fi în top 10 bloguri de turism din România.

Pentru a mă asigura că predicția mea se va îndeplini și că nu o să mă fac de râs, am luat câteva măsuri:

1. Am făcut tot ce îmi stătea în putere pentru a menține funcționalitatea perfectă a blogului, și voi continua să o fac.

2. M-am asigurat că autoarea are suficientă motivație pentru a scrie, și că nu mai are alte lucruri cu care să își ocupe timpul. În plus, se pare că, mai nou, are tendința să umple articolele de poze, un lucru extraordinar din punctul meu de vedere.

3. Am susținut-o să își facă cont pe Facebook (băgați-o la prieteni și vă va anunța de fiecare dată când va scrie un nou articol) și, când termin școala pe anul ăsta, o să pun niște butoane pe site pentru dat like pe Facebook, retweet, digg, șamd. Mai multe profiluri online urmează să apară când o să am eu chef. Sau ea.

4. Probabil cel mai important lucru dintre toate, am făcut ceva cercetări legate de cuvintele-cheie ale site-ului și le-am schimbat cu unele noi legate strict de turism (deși pe blog vor continua să mai apară criticile ei la adresa sistemului educațional românesc și lamentările ei legate de starea politică a țării). Chiar dacă acum titlul site-ului arată un pic mai spammy, vă asigur că e de bine, și că reflectă mult mai mult conținutul decât o făcea înainte. Singura problemă este că Google nu-i prea previzibil, așa că schimbările făcute au șanse atât cât să ne ducă pe prima pagină la niște căutări precum obiective turistice sau hartă turistică România, cât și să îngroape întreg blogul undeva între paginile 35 și 48. Dar o să vedem rezultatele cam într-o lună.

5. Blogul continuă să nu aibă niciun fel de reclame, pentru că vrem ca cititorii să ne acorde încredere deplină. Deci dacă vreți să susțineți acest lucru, pur și simplu lăsați un comentariu și/sau informați-vă prietenii în legătură cu existența acestui site. Scopul autoarei este să facă din acest blog o comunitate de oameni interesați de turism, dar nu poate face acest lucru dacă cititorii ei sunt inactivi.

Serios, lăsați un comentariu. Chiar acum. Dar nu la articolul ăsta, pentru că nu contează. Lăsați-l la articolul de mai jos, despre Liverpool.

Toate cele bune vă doresc,

Eduard.

Citește și postările mai noi | Citește și postările mai vechi