Coliva – Desert made în România
Ce avem noi reprezentativ sau care să sugereze măcar apartenenţa la acest spaţiu?
Am vazut în Tibet bere pe care scria că e de pe Acoperişul Lumii. Nu ai prea multe dubii în a localiza unde e făcută.
Când vin delegaţiile străine, le dăm sarmale, deşi le-am adoptat, nu sunt româneşti. Nici măcar ciorba de burtă nu-i de pe la noi, ci de la turci. Plăcinta e de pe la alţii, mămăliguţa cu brânză şi smântână la fel. Ţuica au înregistrat-o ungurii, ţigările Carpaţi sunt acum ale vecinilor din sud, produsele făcute de Ana Aslan şi pentru care cerinţele erau maxime încă de pe vremea lui Ceauşescu, nu mai sunt ale noastre, că nu am fost în stare să plătim ca să le păstrăm.
O felicit pe ziarista care s-a reprofilat şi a început să producă magiunul de Topoloveni, recunoscut ca autentic de-al nostru. Nu prea văd de ce pentru un produs natural era nevoie de frunza naţională pe etichetă, dar mă rog…
Ar mai fi micii, mititeii, care se pare că ar fi de pe aici dacă îi luăm la pachet cu votul ce urmează îngurgitării. Şi cu sărăcia şi sărăcirea de după.
Am văzut zilele astea o reclamă pentru un restaurant din Constanţa, unde maestrul bucătar, multi, plurimedaliat în meserie şi trecut prin viaţă, propunea ca desert naţional…coliva.
Cred că de fapt este exact ceea ce ne reprezintă. Pe când promovarea oficială a acestui brand de ţară? Pe când frunza oficială pe coliva naţională?
Acum, şi pururea, şi în vecii vecilor…
BAC-ul cu mascaţi sau bal-mascat?
Pe vremea mea, ideea de a copia la un test era o excepţie. Acum e regula. Când am făcut liceul, la treaptă treceai sau făceai şcoala la seral sau la fără-frecvenţă. Iarăşi spun că asta era regula. Puţini o încălcau. Prea puţini.
După minunata Revoluţie, examenele au început să se dea la liber. Fără cartelă, fără limită, şi, mai ales, fără să te omori cu cartea. Aproape-repetenţii trecuţi de milă( faţă de părinţi mai ales), au început să umple universităţile patriei cu prezenţa lor sau a numelor lor. Trebuiau musai să aibă cu ce se lăuda: facultăţi, nene, nu glumă, două, trei, şi o duzină de masterate, să moară tocilarii comunişti de ciudă, nu alta!
Am asistat la hotărâri de guvern şi la ordonanţe de urgenţă care erau în contradicţie cu Legea educaţiei dar care le dădeau posibilitatea puişorilor celor care puteau hotărî aceste schimbări să dea BAC şi admitere într-un an până treceau toţi (completaţi Dumneavoastră în funcţie de inspiraţie).
A venit apoi admiterea fără examen, admiterea pe baza BAC-ului, admiterea la Kg sau la tonă, admiterea pe baza buletinului.
Diplomele universitare , absolvenţii de masterate şi de doctorare au ajuns să fie peste densitatea medie a populaţiei, să crape Oxfordu’ de ciudă, ca Antenele când nu pot intra la pedelei să’i vază!
Tre’să recunosc că Domnu’ cu Pixelu’ a reuşit să mă (mai) uimească odată: a zis că va face el şi va drege şi va repune în drepturi BAC’u, să nu se mai copieze, că vine mascatu’ şi atât îi trebuie ăluia de încearcă numa’ să mişte-n front!
Acum, răsuflu uşurată. Parcă-i văd pe mascaţi, cu cagule portocalii (ca să nu intimideze candidaţii) cum apără vigilenţi integritatea şi corectitudinea examenelor.
Medierea – La început de drum în România
Anul trecut, aşteptam Mica reformă cu speranţă. La începutul lui 2011 mi-am făcut curaj şi am gândit că medierea ar putea avea totuşi o şansă dacă vor intra în vigoare Codurile.
La momentul actual, privesc din păcate cu scepticism lansarea medierii ca o procedură de rezolvare a neînţelegerilor, a disputelor, pe care românii să o aleagă, şi asta mai ales din cauza- culmea! chiar a celor care, cel puţin teoretic, ar trebui să o recomande, adică a judecătorilor.
Sunt încă multe situaţiile în care justiţiarii nu fac informarea cu privire la alternativele la care pot apela oamenii care ajung în instanţe, deşi acest lucru este obligatoriu. Ca sa nu mai vorbim de cazurile în care o parte din personalul care lucrează în aceste instituţii află de la mediatori că ar trebui să existe acele spaţii în care cetăţenii să se poată informa despre mediere.
Dacă anii trecuţi, absolvenţii de Drept erau singurii care puteau să devină mediatori, astăzi mare parte dintre aceştia urmează cursuri de formare în domeniu, încercând practic acapararea cazurilor care se adresează justiţiei- dacă nu ca avocaţi, măcar ca mediatori.
Relaţia dintre mediator şi părţi, precum şi procedura medierii sunt extrem de diferite faţă de raporturile avocat-client. Mi-e greu să cred că echidistanţa şineutralitatea vor fi în mintea şi în convingerea celor care apelează la avocatul-mediator, după cum cred că îi va fi destul de greu unui avocat care a exersat ani de zile să poată aplica aceste principii ale medierii.
Cum şi cât va fi promovată medierea, depinde foarte mult de toţi cei implicaţi- mediatori, judecători, avocaţi, cetăţeni obişnuiţi care trebuie să apeleze la judecată din varii motive.
Deasemeni, societatea civilă şi media pot să fie vectori de informare sau măcar de aprindere a scânteii curiozităţii asupra unui subiect. Într-o postare anterioară spuneam că o şansă ar avea medierea inclusiv din perspectiva… modei.
Până la urmă, poate că ar trebui să dăm o şansă medierii!
Raliul Brașovului la concurență cu vijelia
Vineri, 8 aprilie a fost mare de lume să vadă mașinile expuse în Parcul Central din Brașov. Scârțâit de roți, fete multe și(normal) frumoase, atrase de băieții în combinezoane. Curioși suiți pe nișele clădirilor din apropiere, ce mai, o adevărată sărbătoare.
Și cum la noi toate sunt făcute cu jumătăți de măsură, nimeni nu s-a gândit să-i anunțe pe cei care aveau parcate legal mașinile de cealaltă parte a parcului că nu vor putea să ajungă la ele decât dacă fac slalom printre mașinile de curse sau ocolesc mult și bine și se descurcă pe cont propriu pentru asta.
De la această aventură am rămas cu o minunată fotografie pe telefonul mobil.
Pregătirile pentru sâmbătă, 9 aprilie, au fost făcute din timp, au fost anunțați cu o săptămână înainte cei care ar fi putut fi afectați de întreruperea circulației pentru acest eveniment.
Printre ei m-am numărat și eu. Deoarece destinul mi-a cerut să fiu la cursuri în Brașov de la 9.30 iar pentru asta trebuia să merg pe DN 73A, drum care urma să fie închis între 8.30-11.00 și 16-18.00, am plecat mai devreme la drum. Vremea era ciudată încă de vineri: ploua, bătea vântul, era frig de trecea și prin hainele groase.
Ca să fie o compensație în toate, după-amiaza am fost la vilă și am văzut din cameră, din balcon și de pe marginea șoselei, cursele de mașini. Recunosc că a fost ceva deosebit.
Au venit cu vreo oră mai devreme spectatorii și susținătorii participanților. Au așteptat destul, deoarece a fost o întârziere în program. Au dat cred cel mai dur test de rezistență: au așteptat într-un frig greu de suportat și era și vânt extrem de puternic. Printre suporteri, erau(în apropierea mea) români care comentau că au fost pe munți înalți din trei continente dar au avut condiții meteo mai acceptabile acolo în comparație cu ceea ce trăiau la Râșnov în aprilie, iar unii privitori, vorbitori de limbă franceză, care se pare că știau bine cine cu ce mașină concurează, au avut ca subiect de discuție adiacent și pe cel referitor la vreme.
Când mi-am făcut curaj să ies din casă, îmbrăcată ca un urs, am făcut poze și am filmat chiar pe marginea șoselei pe care se desfășura raliul.
Mă întreb dacă nu cumva vijelia a fost pe podium alături de piloți.
Test de inteligență – Obținerea certificatelor de clasificare în turism
Dacă vrei să-ți testezi răbdarea, înțelegerea, nervii, încearcă să te descurci singur să obții toate avizele, certificatele, autorizațiile ca să începi activitatea în orice domeniu.
Într-o postare anterioară spuneam că foaaarte greu am intrat în posesia tuturor acestor acte necesare deschiderii Biroului de mediator Carmen Țanu.
Cum medierea stă încă pe tușă iar zorii învățământului seamănă mai mult a apus, am zis că nu strică să-mi îndrept atenția spre un nou domeniu- turismul.
Am găsit cursuri de formare in domeniu, iar pentru nivelul studiilor mele și pentru ceea ce vreau să fac sunt cursuri la Constanța abia din toamnă sau la Brașov din primăvară. M-am înscris, urmează să fac o minunată navetă Medgidia- Brașov în fiecare week-end pentru asta, timp de șase luni.
Cum taurul(adică eu) se implică total în proiecte noi, am zis să mă ocup personal de ceea ce trebuie să aibă o pensiune ca să funcționeze legal, ca să intru oarecum în atmosferă.
Am fost tare bucuroasă când am găsit pe site-ul MDRT rubrica Legislatie la Turism. Am avut însă o primă dezamăgire că cel mai recent ordin nu are tot aici afișate și normele pentru care a fost dat( oricum, ca să fie clasificată o unitate, în 2010 s-a dat un ordin, normele de aplicare au fost date publicității în februarie 2011 iar pe 3 martie 2011 s-a dat un nou ordin care-l abrogă pe cel tocmai intrat în vigoare).
După căutări pe toate minunatele site-uri de informare în domeniul legislației turistice dar și generale, găsesc ceea ce căutam de câteva ore bune( ordinul1051/3.03.2011 cu tot cu anexele, că acestea cuprind ceea ce trebuie să completezi, să trimiți, să respecți), absolut întâmplător, pe un site care nu prea avea legătură cu domeniul.
Dragi români, Statul are încredere în inteligența noastră și ne-o testează zilnic.
S-ar putea să ajungem doctori în completat documente banale, masteranzi în scris cereri , licențiați în fișă de protecția muncii.