Blog: Turism, educație, politică și de-ale mele

Ciorani, satul eco

Meandrele concretului vieții mele mă fac să trec aproape săptămânal prin Ciorani. Este un sat plin de biciclete și de bicicliști. Satul este linear și are câțiva km. Cu linie continuă și fără marjă de manevră lateral, cu vreo două curbe care completează provocarea rutieră, este o încântare să îl traversezi. Trotuare au pe lângă case, dar localnicii știu că au șosea în sat și țin morțiș să-și folosească dreptul de proprietate asupra acesteia când vine vorba de mersul pe bicicletă. Șoseaua e pista lor de biciclete și gata!

Cu zece ani în urmă, erau ici-colo câteva biciclete în sat. Moda eco a prins mai abitir ca-n București iar acum satul e plin de participanți la trafic pe două roți.

M-am întrebat adesea dacă bicicletele din Ciorani trag la măsea, că le-am văzut adesea umplând rastelul special făcut pentru ele în fața cârciumilor. Am crezut inițial că sunt magazine de biciclete sau expoziții cu astfel de obiecte, dar nu! M-am dumirit repede când am zărit sticlele de băutură pe mesele scoase afară, cu oamenii făcuți ciucure în jurul lor. Chestia e că sunt acolo și iarna. Or avea conținutul rezistent la crivățul din Bărăgan!

Când bicicletele părăsesc bodegile, păzea! Nu știi dacă bicicliștii conduc bicicletele, dacă aburii conduc bicicliștii, dacă ei au ales mijlocul acesta de deplasare pe două roți că sunt mai puține la număr decât cele șapte cărări pe care proprietarii s-ar fi aventurat.

Toate generațiile din Ciorani merg pe bicicletă. Rămâne să mai învețe și cum, când, unde, fără să-și facă din șosea pistă neomologată.

Săptămâna asta, spectacolul pe două roți a fost completat și de unul pe patru. Un ins era în mașina oprită pe banda lui de mers. Singura bandă. Șoseaua are linie continuă. A trebuit să opresc în spatele mașinii lui, să iau hotărârea de a trece pe linie continuă, că doar nu aveam să zbor, aștept să se elibereze sensul opus de mers, lucru care a durat ceva, și, surpriză! Tipul își scoate mâna stângă complet afară pe geam și îmi face un anume semn cu degetul, asta în timp ce râde ca tâmpul. Deci eu încerc să trec de idiot, care idiot a oprit unde nu trebuia, nu-l claxonez, nu-i zic nimic, iar el mă provoacă. Dacă eram bărbat, e posibil să mă fi dat jos. Cum nu îs purtător de pantaloni decât din motive de comoditate, am ales să fac manevra de depășire foooarte aproape de mâna cretinului.

Așa am petrecut eu duminica de luni (ziua liberă de Rusalii am perceput-o ca pe una de duminică), cu noi impresii de călătorie din Ciorani. Ciorani, satul eco.

Râşnov-Rosenau, cetatea reînviată prin evenimente culturale

Râşnovul încearcă să se promoveze prin diverse evenimente culturale, profitând de lipsa de preocupare în acest sens a mai-recunoscutelor staţiuni din apropiere, Bran şi Poiana Braşov. Se creează astfel o ofertă din care pot profita turiştii cu gusturi şi preocupări diferite, iar oraşul creşte în notorietate şi în (eventual) profituri obţinute din acest domeniu.

Vara culturală 2011a debutat cu Sărbătoarea Rozelor, din 10-13 iunie. Nici nu se putea să nu fie sărbătorit simbolul Cetăţii şi al oraşului Râşnov – trandafirul.

Crescătorii de bovine de rasă au avut un eveniment care li s-a adresat şi au putut astfel să facă un eficient schimb de know-how de care fermierii români au atâta nevoie, pe lângă marea lor problemă: finanţarea. Personal, am aflat despre eveniment de la TV, mediatizarea în oraş fiind aproape nulă. Aviz organizatorilor din viitorii ani!

Terminarea mai târzie a anului şcolar, 17-19 iunie, a fost ocazia pentru mulţi elevi iubitori de cai, dar şi pentru părinţii lor, eliberaţi de grija şcolii copilului, să vină la Zilele Râşnovului – Festivalul ecvestru. Am văzut un grup de fete care susţinea cu atâta convingere un anume echipaj ecvestru, că, până la urmă, juriul – impresionat de cai, de călăreţ, dar şi de galerie – a acordat premiul cel mare susţinuţilor. Parada trăsurilor s-a încheiat cu o surpriză pentru public: au fost invitaţi mai ales copii dar şi doamne la o plimbare în minunatele atelaje.

Acest eveniment deja a ajuns la ediţia a IX-a, iar altul abia debutează în acest an: Festivalul cavalerilor de Malta. Am văzut câteva bannere în oraş, am citit flyerul şi cam atât. Programul este o surpriză. Locaţiile deasemeni.

Dacă primele evenimente au fost pe durata câte unui week-end, urmează unele de câte o săptămână: Festivalul pentru copii JOCMANIA care va fi între 28 iunie şi 3 iulie iar mai apoi – Zilele Cetăţii Râşnov  Curtea Comedianţilor.

Mijlocul lui iulie, 15-17 iulie, va aduce în atenţia publicului Festivalul medieval Turnirul Cetăţilor.

Rockerii sunt şi ei invitaţi la o multitudine de concerte reunite între 22 şi 14 iulie în Festivalul de muzică rock OST MOUNTAIN FEST care va avea loc în aer liber, la Cetate, abonamentul pentru trei zile fiind de 180 RON iar biletul pentru o zi de 80 RON.

Studenţii vor avea festivalul lor între 29-31 iulie – Festivalul studenţesc InSitu.

Liga Campionilor, adică Festivalul de muzică pentru copii şi tineret va dura între 1 şi 7 iulie.

Două alte festivaluri vor completa oferta iubitorilor de film şi de istorie: Festivalul Internaţional de Film istoric, între 5 şi 15 august, apoi Festivalul Internaţional Istoric Academic de reconstituire istorică „În numele trandafirului” de la sfârşitul verii, 16-28 august.

Acestea sunt câteva repere de derulare ale posibilelor atracţii turistice din vara lui 2011 de la Râşnov, cuprinse în pliantele de la Centrul de informare turistică din Primărie. Impresiile asupra evenimentelor trecute şi viitoare îmi aparţin.

Zâna din Turism vs Muma Doreilor din Transporturi

Turismul este asociat relaxării, lipsei grijilor, vacanţei sau week-endului, sărbătorilor legale sau religioase, în orice caz, are conotaţii pozitive. Nu cred că este cineva care să nu-şi dorească o vacanţă, fie ea mai mică sau mai mare, aici sau aiurea, după buget, nevoi şi fiţe.

Eforturile celor care au speranţe în a atrage cât mai mulţi turişti se văd în mulţimea unităţilor apărute în ultimii ani, în modernizarea dotărilor şi în diversificarea ofertei de servicii.

Dacă nu te numeri printre cei care participă la curse off-road, este greu să faci faţă provocărilor fizice, nervoase şi pecuniare de pe drumurile noastre, musai de parcurs pentru a ajunge la o destinaţie turistică, în lipsa unui vehicul aerian.

Ca să fie lucrurile şi mai bine ancorate în realitatea românească, atunci când încep vacanţele, hop! încep şi lucrările de reparaţii pe şosele. Valea Prahovei, perlă mai mult sau mai puţin uzată, dar încă extrem de atractivă turistic, este de câteva săptămâni – şi, după ritmul în care se lucrează, va prinde şi sezoanele estivale următoare, scena de acţiune a Doreilor din Transporturi.

Sunt practic două şantiere la ieşirea din Sinaia spre Comarnic. La sfârşit de săptămână, unul din şantiere, oricum aproape mort şi în zilele de lucru, nu este decât loc în care se adună – înainte şi după – şiruri lungi de maşini care aşteaptă. Aşteaptă să treacă de zonă, că timpul din viaţă oricum trece.

Pentru că pe celălalt şantier, care e mai aproape de staţia de benzină se mai agită de, de la, sub soarele verii nişte Dorei amorţiţi de-atâta mers în reluare, şoferii au de aşteptat între 15 şi 30 de minute, doar pentru a face cei aproape 100 de metri ai şantierului.

Ce să faci pe o asemenea plictiseală? Asculţi muzica mai atent la text , ronţăi din rezervele alimentare din maşină, îngurgitezi apă chiar de nu ţi-e neapărat sete şi apoi stai. Şi stai.

Din fericire, mi-am luat aparatul foto lângă mine încă de la plecare. Oricum, nu aş fi avut probleme nici dacă ar fi trebuit să-l caut prin bagaje, că la cât timp aveam… Şi, ce credeţi: din plictiseala şi banalitatea drumului, am reuşit să-mi adaug noi cunoştinţe şi pozele aferente în privinţa indicatoarelor rutiere.

Unul – probabil Atenţie, trec urşi!, amplasat chiar înainte de intrarea pe podul de peste Prahova, în Sinaia, iar al doilea, la 20-30 m distanţă, care arată interdicţie de depăşire dar…în aer. Dacă în privinţa primului, a fost clar mesajul, probabil cel de-al doilea se referă la posibilitatea de a zbura cu maşina pentru a trece mai repede de sectorul în lucru, dar şi aşa, sunt nişte reglementări de care trebuie ţinut cont.

Oricum, frumoasă ţară, cu minunate poveşti cu Zâne şi Mume.

Pensiunea de la Râu

De ce Pensiunea de la Râu? Simplu: curtea din spatele pensiunii duce spre Râul Mic. Este mai nervos în acest sector, formează chiar o mică cascadă iar la câţiva metri mai la vale, după un vârtej unde apa e destul de adâncă, se linişteşte deodată, de te poţi aşeza cu o undiţă în mână să aştepţi păstrăvul. Sau peştişorul de aur.

Poţi să faci plajă pe malul apei atât în amonte cât şi în aval de pensiune, în zonele joase ale albiei. Ai putea să faci şi o baie dacă eşti călit pentru întâlnirea cu o apă rece ca gheaţa.

Versantul râului este destul de abrupt în zona pensiunii, de aceea am amenajat nişte scări ca să poţi coborî la apă. Două băncuţe şi o măsuţă din lemn sunt chiar în dreptul cascadei şi, dacă nu te deranjează zgomotul făcut de apă, poţi sta la o cafea, la o bere sau la un vin. Poţi alege să faci un grătar aici sau poţi schimba locul, să mergi în curtea din faţa pensiunii.

Dacă ţi-ai dorit un loc în care să mergi cu picioarele goale prin iarbă, ai nimerit unde trebuie! Te aşteaptă o iarbă proaspăt cosită (cu maşina electrică, asta e!).

Nu ştiu de ce, dar punctul de maxim interes în curtea din faţă este leagănul. Poate că- indiferent de vârstă sau de sex, simţim cu toţii atracţia simbolului copilăriei. Din el, poţi să admiri atunci când nu e ceaţă vârfurile Bucegilor. Dacă munţii stâncoşi din depărtare nu se văd, ai parte de o nouă privelişte, mai domoală, mai verde şi mai apropiată.

Pensiunea de la Râu, cu trei margarete, este aproape de Râşnov, pe DN 73 A, pe drumul dintre Predeal –Pârâu Rece şi Râşnov, pe malul Râului Mic şi te aşteaptă.

Şi eu te aştept, atât la pensiune, ca oaspete, cât şi ca cititor al blogului cu temă turistică.

La mulţi ani în fiecare zi!

Ziua copilului e în fiecare zi, după cum cea a femeii, a mamei, a tatălui, a pisicii, a bunicii sunt la fel. Vrem să sărbătorim o dată anume. Uităm adeseasă trăim în fiecare zi, să ne bucurăm de simplul fapt că cei de lângă noi sunt acolo.

Îmi iubesc copilul dincolo de cuvintele scrise, dar o fac în fiecare zi din an, nu doar de 1 iunie. Uit uneori să îi zic că îl iubesc dar el ştie.

Sentimentul de a fi  părinte este atât de complex şi de greu de înţeles încât îţi trebuie  exerciţiu continuu pentru a face faţă provocărilor.

La o lună voiam să aibă două, la şase îl voiam de un an. Cînd a început să vorbească, îl vedeam deja citind şi scriind. După primii paşi, aşteptam  deja performanţe sportive.

Febra ocazională, virozele şi unele alergii le-a depăşit  cu dragostea familiei. Şi cu medicamente. Şi cu ceaiuri şi fructe. Când e acasă, bolnav, îmi scrie mesaje. Crede că uit de el, dar …doar el uită de programul meu.

Am trăit cu intensitate prima zi de şcoală. Ne-am pregătit sufleteşte pentru fiecare lucrare, pentru fiecare teză. I-am lăsat libertatea să-şi aleagă liceul şi profilul. Înainte îi dădeam sfaturi chiar şi atunci când nu mi le cerea. Acum am învăţat că e bine să aştept să îmi ceară părerea. Dacă are nevoie. Mai des îi cer eu acum ajutorul. El m-a ajutat să îmi fac blog şi să înţeleg rigorile lui.

În fiecare zi pot să spun repede câţi ani are, câte luni şi câte zile. La mulţi ani în fiecare zi, tinere!

Citește și postările mai noi | Citește și postările mai vechi