E ușor să citești ce scriu alții și să comentezi sau să critici. Dar când este în joc propria ta prezentare (care, la rândul ei, trebuie să fie scurtă, clară și pozitivă), parcă nu prea ești în apele tale la gândul că trebuie să te apuci de lucru.
Dar să începem…
M-am născut pe 14 Mai 1965, cu 6 zile înainte ca oficial să fiu înregistrată la fostul Consiliu Popular al comunei Drăgănești din judetul Galați. M-a crescut mai mult bunica paternă, care a stat tot timpul acasă cu mine și cu frații mei, cea pe care – deși nu mai este printre noi de mult timp – o invocăm des în privința vorbelor de duh. Toți cunoscuții au spus că semăn cu ea și cu tatăl meu, și am ajuns să cred că este adevărat. Dealtfel, cred că semăn cu tata în atitudine, iar cu mama în determinare.
La grădiniță am fost de pe la 4-5 ani, fără ca înregimentarea să se fi petrecut zi de zi din varii motive. Cele mai pregnante amintiri din acea perioadă sunt cele în care iarna, Doamna ne încalzea pe soba de teracotă, în pauza de masă, covrigii pe care-i luam de la alimentara din apropiere. Ultimele legături cu această instituție au însemnat alegerea mea ca mama vitregă în spectacolul de final de an. Însa după ce am făcut suficiente repetiții pentru acesta, am refuzat să mă duc la serbare din cauza încărcăturii negative a personajului. Nu mă regăseam în el.
În clasa I am intrat la Școala Generală Nr. 1 din Drăgănești, la șase ani. Am avut o doamnă învățătoare tânără, frumoasă și cu fuste scurte (perioada modei mini). Până în clasa a VIII-a am fost într-o continuă competiție în privința premiilor cu încă o colegă și un coleg. De cele mai multe ori, eu am ajuns pe locul I. Le recunosc celor doi faptul că ea avea o voce foarte bună pentru muzica populară și era mereu selectată pentru serbările pionierești, iar lui faptul că înțelegea istoria, și nu doar învăța lecțiile pur și simplu, așa cum făceam eu în disperare de cauză.
Un pic mai târziu…
Mi-am admirat și respectat profesoara de franceză. Întotdeauna am considerat-o mai frumoasă ca Sophia Loren, ale cărei trăsături le avea. A fost un model pentru mine și poate și pentru alții: de eleganță, feminitate, bun-simț și profesionalism. Nu-mi pot imagina limba franceză, literatura franceză mai bine promovate, redate, reprezentate decât de Domnia Sa.
În gimnaziu am avut doi diriginți: unul de muzică și altul de română.
Tot atunci am fost în mai multe excursii, unele de câte o zi la Slănic Moldova, Soveja, Mărășești (unde am fost făcută pionieră în clasa a III-a), cât și în circuite de câte 10-13 zile.
Și mai târziu…
Liceul l-am făcut la Tecuci între 1979 și 1983. Am fost la profilul de Matematică-Fizică la Liceul Industrial Nr. 2, patronat (așa cum era pe atunci) de Șantierul Naval din Galați.
Meseria pentru care m-am pregătit în cei patru ani a fost cea de lăcătuș mecanic nave. Așa-numitele perioade de atelier pe care le aveam în timpul anului cred că au fost cele mai puternice motivații de a învăța pentru facultate, cel puțin pentru mine (însă nu cred că am fost chiar singura). Maistrul la care am fost repartizată nu ne lăsa să aducem cârți, caiete să lucrăm în pauze sau în timpul pe care îl aveam liber – și aveam muuult timp liber. Ne obliga să facem piese din metal doar cu o pilă sau un bomfaier, nu aveam voie să folosim mașini electrice, deși unele erau în dotarea atelierului. Salopetele miroseau a ulei ars și erau impregnate de pilitură. Când terminam de făcut piesele, de cele mai multe ori ni le arunca la gunoi (asta ca să ne punem și mai multe întrebări cu privire la utilitatea acelei munci).
În 1982 am luat premiul I la Olimpada Națională de Geografie de la Târgu Jiu. Am de atunci puternice amintiri, prietenii și cunostințe care au rămas în timp. În clasa a XII-a am fost iar la Olimpiada Națională de Geografie în Orșova, și am luat premiul III. Îi mulțumesc pentru asta – deși mă poate auzi doar din Ceruri – profesorului de geografie din liceu, Domnului Gălățeanu.
Aceste participări la olimpiade au înlocuit efortul de alegere a facultății. Între 1983 și 1987 am urmat cursurile Facultății de Geografie-Franceză din cadrul Universității din București. Lucrarea de licență, susținută în 1987, a fost “Caracterizarea geografică a orașului Orșova”, iar în 2000 am susținut lucrarea de Gradul I “Caracterizarea geografică a orașului Basarabi”. Ambele lucrări au fost cotate cu 10 de către profesorul Anton Năstase.
Ce a urmat
Am ajuns prin repartiție guvernamentală la Liceul Industrial Nr. 3 din Medgidia (care a devenit ulterior Liceul Teoretic “Nicolae Bălcescu”) datorită mediei mari de absolvire. De atunci sunt profesor titular în acest liceu, și chiar director între 2000 și 2007.
În 1994 am primit certificat de mamă. Mi-am dorit să am baiat, și am vrut să fie taur sau leu. De atunci fac eforturi să învăț ce înseamnă să fii mamă, prietenă, și chiar profesor. Zilnic exersez. Cum eu sunt taur iar el leu, relația noastră nu este monotonă, și mereu învăț de la el.
Din 2004 sunt membră a Asociației Artiștilor Plastici “Amfora” Constanța. Am avut expoziții personale și de grup (artă decorativă, fotografie și pictură pe sticlă). Sunt creativă și îmi place să colaborez cu persoane talentate, am chiar o mică grupă de elevi pe care îi coordonez și îi susțin la concursuri.
Îmi place enorm să merg în excursii: vreau să vad cel puțin un loc nou în fiecare an. Am ocazia astfel să fac mii de fotografii, să experimentez căratul bagajelor prin aeroporturi, să gust din mâncăruri deopotrivă tentante și ciudate, să vizitez muzee, expoziții, și să admir peisaje pe care le pot folosi ca surse de inspirație (și chiar asa le folosesc).
Iar asta nu este totul
La începutul lui 2010 am urmat cursuri de formare ca mediator. De mulți ani îmi doream o alternativă la profesorat, ceva care să-mi pună în valoare abilitățile de comunicare. Am fost susținută de familie pentru a-mi deschide un birou de mediator, și sper că importanța medierii să fie înțeleasă de întreaga societate românească, rolul mediatorului fiind important în descongestionarea sistemului juridic și în restabilirea unor relații mai puțin tensionate cu cei din jurul nostru. Deocamdată, această activitate nu merge şi am solicitat Consiliului de Mediere încetarea calităţii mele de mediator autorizat.
La mine in familie întrebarea nu e dacă merg la cursuri ci ce cursuri mai fac. Pentru diversitate şi mai ales ca să pot coordona profesionist Pensiunea de la Râu din Râşnov, am urmat la Braşov cursurile de manager în activitățile de turism organizate de Şcoala de Formare Managerială în Turism. Pe 24 iunie 2011 am susţinut examenul final şi am obţinut certificat de absolvire.
Anul 2012 este tot pentru cursuri în acest domeniu: e-Learning de educaţie managerială şi consultanţă.
Iată că am reușit să scriu câte ceva despre mine. E mult, e puțin, e important sau nu, acesta este oricum un început. Și dacă ți-a plăcut și te simți pregătit să citești versiunea amănunțită, te invit să dai click mai jos pentru a-mi descărca CV-ul.
