Blog: Turism, educație, politică și de-ale mele

Raliul Brașovului la concurență cu vijelia

Vineri, 8 aprilie a fost mare de lume să vadă mașinile expuse în Parcul Central din Brașov. Scârțâit de roți, fete multe și(normal) frumoase, atrase de băieții în combinezoane. Curioși suiți pe nișele clădirilor din apropiere, ce mai, o adevărată sărbătoare.

Și cum la noi toate sunt făcute cu jumătăți de măsură, nimeni nu s-a gândit să-i anunțe pe cei care aveau parcate legal mașinile de cealaltă parte a parcului că nu vor putea să ajungă la ele decât dacă fac slalom printre mașinile de curse sau ocolesc mult și bine  și se descurcă pe cont propriu pentru asta.

De la această aventură am rămas cu o minunată fotografie pe telefonul mobil.

Pregătirile pentru sâmbătă, 9 aprilie, au fost făcute din timp, au fost anunțați cu o săptămână înainte cei care ar fi putut fi afectați de întreruperea circulației pentru acest eveniment.

Printre ei m-am numărat și eu. Deoarece destinul mi-a cerut să fiu la cursuri în Brașov de la 9.30 iar pentru asta trebuia să merg pe DN 73A, drum care urma să fie închis între 8.30-11.00 și 16-18.00, am plecat  mai devreme la drum. Vremea era ciudată încă de vineri: ploua, bătea vântul, era frig de trecea și prin hainele groase.

Ca să fie o compensație în toate, după-amiaza am fost la vilă și am văzut din cameră, din balcon și de pe marginea șoselei, cursele de mașini. Recunosc că a fost ceva deosebit.

Au venit cu vreo oră mai devreme spectatorii și susținătorii participanților. Au așteptat destul, deoarece a fost o întârziere în program. Au dat cred cel mai dur test de rezistență: au așteptat într-un frig greu de suportat și era și vânt extrem de puternic. Printre suporteri, erau(în apropierea mea) români care comentau că au fost pe munți înalți din trei continente dar au avut condiții meteo mai acceptabile acolo în comparație cu ceea ce trăiau la Râșnov în aprilie, iar unii privitori, vorbitori de limbă franceză, care se pare că știau bine cine cu ce mașină concurează, au avut ca subiect de discuție adiacent și pe cel referitor la vreme.

Când mi-am făcut curaj să ies din casă, îmbrăcată ca un urs, am făcut poze și am filmat chiar pe marginea șoselei pe care se desfășura raliul.

Mă întreb dacă nu cumva vijelia a fost pe podium alături de piloți.

Test de inteligență – Obținerea certificatelor de clasificare în turism

Dacă vrei să-ți testezi răbdarea, înțelegerea, nervii, încearcă să te descurci singur să obții toate avizele, certificatele, autorizațiile ca să începi activitatea în orice domeniu.

Într-o postare anterioară spuneam că foaaarte greu am intrat în posesia tuturor acestor acte necesare deschiderii Biroului de mediator Carmen Țanu.

Cum medierea stă încă pe tușă iar zorii învățământului seamănă mai mult a apus, am zis că nu strică să-mi îndrept atenția spre un nou domeniu- turismul.

Am găsit cursuri de formare in domeniu, iar pentru nivelul studiilor mele și pentru ceea ce vreau să fac sunt cursuri la Constanța abia din toamnă sau la Brașov din primăvară. M-am înscris, urmează să fac o minunată navetă Medgidia- Brașov în fiecare week-end pentru asta, timp de șase luni.

Cum taurul(adică eu) se implică total în proiecte noi, am zis să mă ocup personal de ceea ce trebuie să aibă o pensiune ca să funcționeze legal, ca să intru oarecum în atmosferă.

Am fost tare bucuroasă când am găsit pe site-ul MDRT rubrica Legislatie la Turism. Am avut însă o primă dezamăgire că cel mai recent ordin nu are tot aici afișate și normele pentru care a fost dat( oricum, ca să fie clasificată o unitate, în 2010 s-a dat un ordin, normele de aplicare au fost date publicității în februarie 2011 iar pe 3 martie 2011 s-a dat un nou ordin care-l abrogă pe cel tocmai intrat în vigoare).

După căutări pe toate minunatele site-uri de informare în domeniul legislației turistice dar și generale, găsesc ceea ce căutam de câteva ore bune( ordinul1051/3.03.2011 cu tot cu anexele, că acestea cuprind ceea ce trebuie să completezi, să trimiți, să respecți), absolut întâmplător, pe un site care nu prea avea legătură cu domeniul.

Dragi români, Statul are încredere în inteligența noastră și ne-o testează zilnic.

S-ar putea să ajungem doctori în completat documente banalemasteranzi în scris cereri , licențiați în fișă de protecția muncii.

De ce am plecat in China?

De un timp incoace, televiziunile ne coplesesc cu informatii despre cum sta treaba cu turismul la mare si la munte, daca e cald, zapuseala, aglomeratie, frig, zapada, daca sunt camere libere, ce poti manca, ce distractii te asteapta.

Daca ai pierdut aceste informatii vitale, nu dispera: iti arata doamna Ministru unde e cazul sa-ti indrepti pasii pe mioriticul plai ca sa vezi brazii din gondola, sa stii unde mai poti schia, ce trenulete mai taie parcurile in lung si in lat ca sa vezi Romania la ea acasa.

Credeti ca apetitul dumneavoastra turistic nu este inca pe deplin inteles? Domnul Ministru al educatiei ne anunta ca va structura anul scolar astfel incat elevii sa poata sa se bucure de ofertele turistice mai abitir decat au facut-o pana acum.

Sa revenim la media. Poate ca ati epuizat traseele interne, asa ca poftim de vezi – televiziunea vine in intampinarea dorintei tale, telespectatorule, si iti spune unde sa mergi de Ziua indragostitilor, cat te costa, ce reduceri poti agata din mers, unde sa faci shopping, unde sa te bronzezi, sa schiezi, ce sa mai, sa te rasfeti, nu gluma.

Hotarat lucru: nu sunt un bun roman sau un bun telespectator sau turist sau ce cred altii ca pot sa faca din mine fara voia mea. Fatalmente, mai am si altceva de facut, de exemplu sa traiesc, sa merg la serviciu, sa am grija de familie. Am senzatia ca sunt fetita cu chibriturile care se uita la pomul de Craciun, caci oferta nu are legatura cu mine, desi este clar ca mie, omului banal mi se adreseaza.

Dar sa nu fiu ipocrita – am cedat ispitei: am fost in China. Musai trebuia sa vad pavilionul cu mar si frunza de la Expozitia din Shanghai! Daca vreti sa ma credeti sau nu, acesta a fost principalul motiv pentru care m-am hotarat sa fac excursia.

Desi asa au stat lucrurile, ca sa ajung la partea serioasa, China poate fi o experienta de viata. Nu poti intelege ce inseamna imensitatea, determinarea, organizarea, viziunea, istoria, daca nu te duci acolo. Lectia de dezvoltare pe care ne-o ofera China este coplesitoare.

Daca vrei sa te informezi despre China si Tibet, ghidul National geographic este util dar nu suficient. Tibetul este geografie la fata locului: simti ce inseamna inaltimile si diferenta de presiune doar cand te ameteste durerea de cap de care (cat stai acolo), nu scapi cu una-cu doua.

Nu am fost pregatita pentru ceea ce am gasit acolo: religia budista era pana atunci doar ceva abstract. Lhasa si in general Tibetul nu sunt altceva decat religie si simplitate, o detasare de material pe care cu greu o putem intelege si accepta.

Am ajuns la aproape 5.000 de metri, pe malurile Lacului de Turcoaz, unul din lacurile si locurile sfinte din Tibet, am intrat intr-o gospodarie rurala, am vazut iaci pe munte, dar si cum se prepara branza din laptele lor.

Pe malul fluviului Lhasa am trecut pe langa o ceremonie funerara in desfasurare, cand ramasitele cuiva erau aruncate in apa.

Cu telegondola ultramoderna am urcat pe deasupra unei paduri de bambus ca sa ajungem la un templu budist in varf de munte, unde am si innoptat.

In tara, a trecut ceva vreme de cand nu m-am mai incumetat sa circul cu trenul. In China am parcurs distante destul de mari (si cu) acest mijloc de transport. Daca nu ai neaparat probleme de intimitate, poti avea incredere sa mergi la cuseta.

Spectacolele de opera de la Beijing, Xian si cele de circ de la Shanghai nu pot fi sarite din agenda, chiar daca nu sunt in programul oficial.

Chengdu, oras devastat in 2008 de cutremur , nu arata nici urma a durerii de atunci. Cartiere cu sute de blocuri noi se ridica la periferii, soselele de centura – 3 sau 4 sau 5 arata impecabil. Deoarece aveam in program vizitarea Centrului Panda, am asteptat sa iesim din oras si sa ne indreptam spre munte. Ei bine, nu! Centrul de cercetare pentru ursii panda este la marginea orasului. Tot ceea ce vezi acolo a fost plantat, construit si proiectat pentru aceste exemplare – simbol ale Chinei.


Circulatia din Beijing si in general din marile orase chinezesti – cu exceptia Shanghaiului (cu reguli mult mai stricte si care, culmea: aproape ca se respecta!), este de neinteles pentru noi. Furnicar de masini, soferii nu respecta nicio regula, aproape ca nu stiu ce inseamna sa semnalizeze, dar nimeni nu se supara. Am vazut cum intorceau fara probleme pe autostrada, in intersectii, pe linie continua si nu au avut nicio problema. Nu auzi claxoanele noastre disperate si nici nu vezi masini zgariate sau lovite. Ca pieton strain, esti nedumerit de ce se mai instaleaza semafoare cu lumina verde pentru tine daca oricum nu ai cum sa traversezi.

Si… ei bine, nu ati uitat ca am scris ca am vrut sa plec in China ca sa nu pierd (Doamne fereste!) Expozitia de la Shanghai! Am ajuns cu bine acolo, am intrat, am cautat ca orice patriot care se respecta pavilionul tarii mele ca sa-l vad primul. La ora la care am ajuns, acesta era inca inchis. Celelalte nu. Aceasta a fost o prima taiere a avantului nostru. Oricum, in afara de grupul de turisti romani, mai asteptau sa-l viziteze niste chinezi care se pare ca aveau neamuri la munca pe la noi si erau si ei curiosi sa stie ce-i cu tara asta pe lume.

Am vizitat doua pavilioane vecine pana sa se deschida al nostru. In fine, am ajuns. Pe niste pereti cu etajere erau vrea 20-30 de cani si farfurii din ceramica. Daca faceam colecta de la apropiatii nostri cred ca reuseam sa strangem mai multe exponate. Pe un suport de sticla destul de mic si indepartat erau scrise 3 nume – simbol pentru noi – NadiaNastase si Hagi, fara explicatii pentru cine nu stia cine sunt, in ce domenii au excelat.

Am ajuns in tribuna – niste trepte din scandura pe care ne-am asezat. Destul de rustic si de murdar dar… am asteptat surpriza: spectacolul de muzica si dansuri romanesti. Si fiindca tot am asteptat atat, am avut parte de o surpriza cat sa n-o putem duce: a venit un nene de care nu am auzit pana atunci si a inceput sa cante fara acompaniament ca doar avea valoare… si a inceput sa cante , si sa cante, si sa cante Cureaua lui Boc de nu mai termina. Ne uitam zapaciti si… astfel am avut ocazia sa-l auzim cantand al doilea cantec pe care-zau ca in viata mea nu l-am mai ascultat. Asta da reprezentatie!

A terminat necunoscutul de cantat si au intrat in loc trei perechi in costume populare unguresti si au inceput sa danseze ceardas. Am ramas muti de uimire, cu ochii la delegatia oficiala romana (un domn de la externe, insotit de un chinez si de mai multe doamne si domnisoare romance) care asista incantata de spectacolul veritabil romanesc oferit celor prezenti.

Am incercat sa vizitez cat mai multe pavilioane. Am fost la cel al Austriei, Irlandei, Frantei, Australiei, Canadei, Monaco-ului, Pakistanului, Malaysiei, la cel al Chinei, Greciei, Turciei, Braziliei. Am avut ocazia sa simt cum delegatiile acelor tari se identificau cu specificul lor national, ca-si reprezentau cultura, valorile, simbolurile intr-un mod autentic, cu respect si bucurie. Am trait cu atat mai intens prin comparatie ceea ce a fost- din pacate la noi: paranghelie romaneasca get-beget.

Sa revenim la Shanghai: nu este din secolul acesta, transcede timpul. Este din perioada colonialista si totodata din mileniul III.

O plimbare cu vaporul noaptea pe Huangpu te lasa mut de admiratie. Zgarie-norii multiformi si multicolori iti dau impresia unui concurs de arhitectura avangardista.

Am plecat in China sa vad Expozitia si am avut sansa sa descopar o alta lume. Voi alege cu siguranta si altadata China ca destinatie dar voi avea grija sa-mi pregatesc sufletul pentru asta!

Citește și postările mai noi