Blog: Turism, educație, politică și de-ale mele

Alcossebre – Costa del Azahar

În Golful Valenciei, pe Costa de Azahar, se arată soarelui discret și elegant stațiunea spaniolă Alcossebre. Muntele calcaros și alb coboară până la mare, terminându-se  în  Parc Natural de la Serra d’Irta.

Pinii își lasă acele și semințele pe valurile de spumă, pe o faleză pietroasă alternată cu o plajă minusculă. Printre stânci și grote scăldate de apa de turcoaz, se ivesc exemplare imense de yucca, palmieri, cactuși, smochini,  măslini sălbatici. Obișnuit cu realitatea de la noi, nu știi unde să spui că ești: la munte sau la mare?



Plaja stațiunii este scăldată de apa mării, sărată, și deasemei are apă dulce, izvorâtă din nisipul de aici. Nu am mai întâlnit așa-ceva în altă parte. Izvoarele ies ușurel din nisip și se amestecă după doar câțiva metri de scurgere ușoară cu valurile puternice de la țărm. Plaja aceasta are și nume: Playa de Les Fonts. Am găsit aici panouri de monitorizare a calității plajei, cu note pentru diverse caracteristici ale acesteia.

Dacă vrei să fii aproape singur pe plajă, vii devreme, pe la 8-9.00. Atunci când noi considerăm că soarele arde prea tare pielea noastră mult prea sensibilă, spaniolii abia se trezesc și își beau cafeaua. Pe malul apei sunt pe la prânz. Dacă ești ceva mai matinal, n-ai șanse să găsești ceva deschis. Ca la greci:  după 11-12.00.

Stațiunea are vile tipic mediteraneene, cu grădini multicolore bine îngrijite. Străzile sunt în pantă, cu multe curbe. Pentru curajoși  sunt scări pe care poți coborî sau urca. Multe scări. Și abrupte.

Mirosul de aer de munte și pin se combină cu cel de apă sărată și de flori.Farul de pe țărm se vede de sus, de pe plajă, de oriunde.  Așteaptă doar un simplu Ola, Spania!

Maramureș, plai cu flori

Baia Mare.  Agăț harta în cuiul memoriei și mă deplasez în reședința Maramureșului. Pentru cei din Sud, Maramureșul  și Bucovina fie se confundă, fie sunt luate la pachet.

Ca să mai pun ceva pe harta turistică a României, m-am  gândit să rememorez impresiile din acest îndepărtat Nord. Am fost ultima dată acolo atunci când am însoțit echipa județului Constanța la un concurs național pe teme de carieră. M-au impresionat organizatorii prin ospitalitate dar și locuitorii obișnuiți, extrem de dornici să le prezinte turiștilor valorile locale. Din acest punct de vedere, cred că la fel sunt și vecinii lor, bucovinenii.

Orașul e curat, plin de flori, cu parc bine păstrat. Centrul vechi a fost repus în farmecul de odinioară prin fonduri nerambursabile. Infrastructura rutieră este bună, dar trebuie să te păzești de șoferi, chiar pe verdele semaforului. Nu prea am înțeles cum funcționează gara. Eu am găsit-o greu, era murdară, greu accesibilă.

Obiective turistice poți considera orice, chiar și cimitirul plin de tineri emo. O vizită la Muzeul de geologie este deasemeni o bună alegere (să nu uităm tradiția zonei în ale mineritului ).

Dacă vrei să te bucuri de România turistică, poți experimenta la Săpânța râsul-plânsul, la Sighet s-a adunat toată durerea într-un Memorial.

Tot în zonă poți merge să vezi linia de frontieră, te minunezi că pe o anumită porțiune a șoselei apa curge la deal iar mașina urcă singură iar dacă vrei liniște spirituală și mâncare sfințită, te duci la Mănăstirea Bârsana.

Maramureșul e departe de mare, de Capitală și chiar de Brașov. Compensează însă prin mulțimea și varietatea atracțiilor turistice și prin ospitalitate.

Veneția – Viața ca o vacanță (I)

Filmul își pune amprenta pe dorințele, visele și pe viața noastră. Fiecare dintre noi, în momentele de trăire romantică își dorește  să vadă Veneția măcar o dată în viață.

Poți să ajungi aici cu mașina, cu trenul sau cu avionul. Aeroportul din Veneția, Marco Polo, e mic. Atunci când avionul se îndreaptă spre lagună, ai impresia că acum-acum amerizezi. Pistele sunt mici, totul se întrepătrunde: apă, uscat și aer. Poți să vii și pe aeroporul din Treviso. Este la vreo 50 Km, dar sunt destule mijloace de transport care fac legătura cu Padova sau cu Veneția.

Am fost la Veneția cu Omnia Turism dar am fost de mai multe ori pe cont propriu.  Orașul din lagună este în patrimoniul UNESCO și are de ce. Plimbarea pe Canal Grande cu tronchetto este de neegalat. Poți să vezi Veneția și la pas, este o altă perspectivă. Deasemeni, insulele din apropiere: Lido, Murano, Burano, pot fi ele însele destinații de sine stătătoare.

Prima dată când am fost la Veneția, am fost amețită de mulțimea trăirilor. Vizualul se contopește cu olfactivul. Clădiri impresionante, mii de turiști năuciți de atâta frumusețe, milioane de porumbei veșnic înfometați, tronchetto, vase de croazieră și mai ales gondole. Mirosurile sunt atât de variate încât ai impresia de cocktail: mirosul lagunei ușor lascive sub adierea văntului cald, aburi de pizza la terase, pește cu iz de mare peste gheața ce abia rezistă zilei toride, parfumuri  de tot soiul, care rezistă cu greu încercării caniculei.

Am fost în Piața San Marco. Totul pare un spectacol aici, de la agitația turiștilor, la muzica și farmecul cafenelelor, la magazinele cu bijuterii scumpe, cu sticlă de Murano la preț de salarii medii pe economie pe un an.

Nu poți să vii în Veneția și să nu asculți cum le cântă gondolierii celor care se plimbă pe Canal Grande. Palazzo Ducale este impresionant și impunător. Ici-colo, mici expoziții de artă modernă.

Veneția, orașul din lagună, este tentație și provocare.

Voroneț – Albastrul de peste timp

Harta turistică a României nu ar fi întreagă fără Bucovina. Destul de departe de Capitală, de Constanța sau de Brașov, traseul este destul de monoton până la Piatra-Neamț. De acolo peisajul începe să se diversifice, așteptările să se confirme.

Gura-Humorului îmi este destinație. Festivalul de Umor de aici a contribuit destul de mult la promovarea acestei urbe. Străduțe întortocheate și strâmte, oameni obișnuiți cu vizitatorii de peste an dar mai ales cu…caricaturiștii. Oraș cu nume predestinat acestei porniri a locuitorilor spre o gură de …umor.  În timpul festivalului, sunt aici spectacole diverse, de la muzică latino, la cea italiană, la manele și populară. Ce mai, fiecare ce caută aia are. În fața Muzeului, stau înșirate tarabe cu produse tradiționale, costume și obiecte făcute de meșteșugari autentici, dacă ai răbdare poți vedea parade ale cailor.

Aleea caricaturiștilor este plină de curioși dar și de curajoși care stau la rând pentru un portret făcut de Popa’S, PIM, Leonte Năstase, Răileanu. Simțul umorului este aici cartea de vizită.

Moldova, Bucovina și Maramureșul sunt pline de obiective turistice istorice și religioase. La Gura Humorului întâlnim Mănăstirea Humor, la câțiva km este Mănăstirea Voroneț.  Cetatea Sucevei este la o aruncătură de buzdugan a lui Ștefan cel Mare.

Împrejurimile  sunt ele însele destinații de vacanță: Marginea cu ceramica neagră, Pietrele Doamnei cu frumusețea încă naturală.

Mânăstirea Voroneț, cu albastrul ei de peste timp, este la vreo patru km de Gura-Humorului și la vreo 35 km  de Suceava. Ctitorită de Ștefan cel Mare, a rămas creștinătății și urmașilor urmașilor lui încă din anul 1488. Pictura interioară veche, dă lecție de rezistență și de frumusețe.

Pictura exterioară a Voronețului, ceva mai nouă, din timpul domniei lui Petru Rareș, este vie, cu scene parcă aievea, în mult verde și mai ales albastru. Nemuritorul și încă nedescifratul albastru de Voroneț împodobește cel mai reușit ansamblu al artei feudale moldovenești, unde pictorii murali au adus la viață arhanghelii, împrumutându-le elemente din folclorul zonei. Sculpturile în lemn ale jilțurilor sunt adevărate lecții de artă. Încărcătura istorică este completată de prezența mormântului lui Daniil Sihastrul.

Pentru mișcare, cele mai potrivite ar fi Pietrele Doamnei. Ai nevoie de echipament lejer și adecvat ca să poți face drumul care pe alocuri este mai abrupt. Merită însă efortul, prin splendoarea care ți se dezvăluie.

Bucovina este un reper al vacanțelor tale reușite!

Cheile Dobrogei – Muntele de la mare

Eram anii trecuți la Alcossebre, pe Costa de Azahar în Spania. Soare, apă, munte la malul mării. Doi în unu. Azi mi-am amintit că și noi avem (aproape) așa-ceva.

Am fost în week-end în Cheile Dobrogei. Muntele nostru de lângă mare, loc puțin cunoscut chiar și de… dobrogeni. Pe harta turistică a României se adună aici mai multe obiective turistice: Cheile Dobrogei, Gura Dobrogei, Peșterile Liliecilor, La Adam, Casian și altele.

Se apropie vara. Vă gândiți la o lungă vacanță la mare. Puteți completa programul cu vizitarea acestor locuri. De la Constanța-Ovidiu-Mihail Kogălniceanu ajungeți la Târgușor, Cheia. E simplu,  sunt indicatoare, iar drumul e bun. Neașteptat de bun.

Am fost în aceste locuri primăvara devreme, când platoul de deasupra Cheilor era colorat în galben, verde și mov. Am fost când erau înfloriți irișii pitici, când scumpia și mojdreanul străluceau între stânci. Am fost la începutul verii, când măceșii se expuneau la soare, toamna cănd fructele lor adunaseră toate vitaminele și plesneau de sănătate. Am fost pe ploaie rece de toamnă, iarna când totul era estompat în pâsla zăpezii. Cel mai mult, dincolo de anotimpuri, m-au impresionat apusurile. Ultimele raze se ascund parcă între stânci și le transformă în fantome.

Coloane albe, calcaroase, cu multe cochilii ce trăiau altădată pe un fund de mare, specii de plante de origine mediteraneană, vale săpată anevoios de un biet pârâiaș, toate acestea sunt la un loc mici bucurii vizuale și de neuitat.

Am stat azi pe iarbă, la umbră. Mirosul de verde proaspăt mi-a pătruns în memoria olfactivă. Cheile Dobrogei – rezervația mea de frumusețe naturală.

Citește și postările mai noi | Citește și postările mai vechi