BAC-ul cu mascaţi sau bal-mascat?

Pe vremea mea, ideea de a copia la un test era o excepţie. Acum e regula. Când am făcut liceul, la treaptă treceai sau făceai şcoala la seral sau la fără-frecvenţă. Iarăşi spun că asta era regula. Puţini o încălcau. Prea puţini.

După minunata Revoluţie, examenele au început să se dea la liber. Fără cartelă, fără limită, şi, mai ales, fără să te omori cu cartea. Aproape-repetenţii trecuţi de milă( faţă de părinţi mai ales), au început să umple universităţile patriei cu prezenţa lor sau a numelor lor. Trebuiau musai să aibă cu ce se lăuda: facultăţi, nene, nu glumă, două, trei, şi o duzină de masterate, să moară tocilarii comunişti de ciudă, nu alta!

Am asistat la hotărâri de guvern şi la ordonanţe de urgenţă care erau în contradicţie cu Legea educaţiei dar care le dădeau posibilitatea puişorilor celor care puteau hotărî aceste schimbări să dea BAC şi admitere într-un an până treceau toţi (completaţi Dumneavoastră în funcţie de inspiraţie).

A venit apoi admiterea fără examen, admiterea pe baza BAC-ului, admiterea  la Kg sau la tonă, admiterea pe baza buletinului.

Diplomele universitare , absolvenţii de masterate şi de doctorare au ajuns să fie peste densitatea medie a populaţiei, să crape Oxfordu’ de ciudă, ca Antenele când nu pot intra la pedelei să’i vază!

Tre’să recunosc că Domnu’ cu Pixelu’ a reuşit să mă (mai) uimească odată: a zis că va face el şi va drege şi va repune în drepturi BAC’u, să nu se mai copieze, că vine mascatu’ şi atât îi trebuie ăluia de încearcă numa’ să mişte-n front!

Acum, răsuflu uşurată. Parcă-i văd pe mascaţi, cu cagule portocalii (ca să nu intimideze candidaţii) cum apără vigilenţi integritatea şi corectitudinea examenelor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *