Dragă Moş Crăciun,
Anul acesta am uitat de scrisoare. De fapt, m-am bazat pe agenda ta bine făcută de reni, spiriduşi şi alte orătănii şi nu am mai purces la a-ţi scrie. Ia să te văd cum scoţi cămaşa. Să te văd cum încropeşti un cadou, un cadouaş, o ceva, ca să meriţi laptele şi fursecurile de pe masă. Să nu care-cumva să trişezi: nu vreau cadoul pe care altcineva ţi l-a cerut. Vreau să-ţi pui mătăluţă creierul la contribuţie şi să afli ce mi-aş dori. Să faci bine şi să-mi intuieşti dorinţele, că nici nu-s aşa de greu de ghicit.
Dar, să te las să asuzi oleacă, să faci săpături, să suni la cine vrei sau mai uşor-să ceri scripturile sau cum s-or chema de la telefoanele mele ascultate (când vorbesc despre toate şi despre nimic), să intri în intergalactica ta bază de date. Şi ştii ce? Fă bine de te descurcă, doar asta ţi-e treaba! Te-am ales, munceşte pentru mine!
Am citit telegrama lu’ fiu-miu către tine. Maaare ruşine, ce mai, părinţilor de azi le crapă obrazul când odraslele lor, dealtfel foarte bine educate şi diafane(sic!) aştern pe hârtia virtuală aşa slove lipsite de respect. Cum să-şi bată el joc de vârsta dumitale? Cum să te facă el canalie, când până mai ieri îţi scria cu o lună înainte ce fel de telefon vrea şi ce culoare să aibă?
Moş Crăciun, cred de fapt că îi pare rău că nu-ţi va mai putea scrie. Da, da, aşa cred! E mare şi el, ţi-a zis că e deja major, cum să-ţi mai scrie la anu’, ar fi ruşine mare, dar cadouri cred că n-ar refuza, deşi parcă nu-ţi cerea nimic pentru el.
Aoleu! Dar dacă te lasă pe tine mai uşurel cu scrisorile şi mi le trimite mie? Ştiu şi eu ce şi-o dori? Pe tine, chiar dacă s-a mai supărat uneori, ba chiar te-a bănuit că faci blat cu mine, până în următorul an, uita şi îţi scria iar.
Ei, uite că m-am luat cu vorba şi a venit deja Ajunu’. Nu am pe masă turte cum aveam când eram acasă la mama, că nu ştiu cum şi nici nu am sobă pe care să le fac. Oricum, nu rezistau mai mult de o zi, că le dădeam gata repede. Porc nu tai, că nu înţeleg de ce să sufere cineva pentru plăcerea mea de a mânca o fripturică la grătar iar şorici se găseşte de cumpărat, cârnaţii la fel.
Masa e plină, dar lipseşte acel Crăciun făcut la ţară, când tremuram de frig cărând apa pentru spălat porcul, când mâncam turtele după ce le înmuiam în sirop şi le presăram cu nucă şi zahăr, de se supăra bunica că nu mai lăsăm nimic pentru dat de pomană la fini, a doua zi. Nu am şorici încălzit în jarul de la teracotă, ţinut uşor de tata doar să se răsucească şi să se înmoaie, pe care ne repezeam să-l mâncăm aşa fierbinte şi gras, de ne freca săraca bunica la mâini de plecate, ca să nu bolim de sărbători.
Şi închei scrisoarea aici, că ai multe pe cap şi s-ar putea să-ţi cadă şi reţeaua de atâtea solicitări.
P.S: Nu uita să treci pe la prietenii, duşmanii, dragii, nedragii, cunoscuţii şi necunoscuţii, majoritatea au aceeaşi adresă ca anul trecut!
