Rusia – Captura timpului şi imensitate

Ermitaj. Asta îmi doream de mult să văd. După Prado, Louvre, British Museum şi multe altele, acest muzeu îmi stârnea curiozitatea.

Prima întâlnire cu Rusia, la fel ca şi despărţirea de ea, încă îmi creează o stare de disconfort psihic. Dacă vrei să trăieşti neplăcerea întâlnirii cu Ivan din vama rusă, soldat greoi la trup şi la minte, departe de imaginea idilică din filmele americane, poţi să alegi să mergi în această ţară pe căi rutiere. Astfel, întâlnirea cu sentimentul de frustrare va fi inevitabilă. Trebuie să ştii că toate, dar TOATE bagajele trebuie să le iei şi să le treci trăgându-le inutil  prin sala vămii. Nu se uită nimeni la ele, doar eşti pus inutil să simţi că eşti dependent de El, atotputernicul lucrător vamal care îţi pune viza pe paşaport, lucru care se întâmplă după o aşteptare umilitoare şi inutilă de căteva ore.

Dacă voi avea curaj să merg să văd Moscova, lucru pe care nu-l voi face în curând, voi alege calea aerului.

Să revin însă la Mama Rusie. Şoseaua dinpre Helsinki spre Sankt Petersburg urmează dantelăria Golfului Finic. Indicatoare rutiere cu Atenţie, reni! găseşti  destul de des. Pădurea de mesteceni amestecaţi cu pini, brazi şi molizi te înconjoară din toate părţile. Dacă ai norocul să fii în apropierea marilor oraşe la ore de vârf, adio program! Se lucrează ca la noi: atunci când e traficul mai intens, când coloanele de maşini par şerpi întinşi în mijlocul pădurii, se circulă pe un fir, alternativ, evident. Diferenţa e că la ei CHIAR se lucrează.

Leningradul, adică Sankt Petersburg de azi, are axă vitală Neva. Podurile de pe aceasta sunt diferite arhitectural, se ridică noaptea între anumite ore, ca să facă loc vapoarelor să treacă. Ceea ce face unică plimbarea pe acest fluviu sunt ornamentele din fier forjat de pe malurile apei.

Emitajul se vede discret reflectat pe luciul apei. Clădirile emblematice ale urbei au fost ridicate de arhitecţi europeni, de aceea aspectul este asemănător altor capitale, Rusia este din acest punct de vedere mai puţin prezentă. Dealtfel şi Peterhof  încearcă să copieze Versailles. Grădinile lui la fel.

Ceea ce rămâne indiscutabil în memoria afectivă este rafinamentul, acea stare care apare doar atunci când vezi o operă veritabilă.  Sankt Peterburg este în sine o operă complexă, uimitoare, de neuitat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *