Când intri în Portugalia prin sud, te izbeşte contrastul dezvoltării diferite de o parte şi de alta a graniţei. Spania rămâne un etalon al combinării valorilor medievale cu modernismul afişat parcă ostentativ, în timp ce Portugalia te duce într-o spectaculoasă călătorie în timp.
Lisabona nu a reuşit să-şi păstreze funcţionale toate bijuteriile arhitectonice construite în secolele trecute. Centrul istoric te translatează într-un timp de mult pierdut de cea care a fost cândva la cârma navelor ce cucereau lumea şi care aduceau spre acest mic tărâm european bogăţii cu nemiluita. Sentimentul de oraş-fantomă este extrem de puternic în această parte a Lisabonei. Chiar şi populaţia pestriţă, săracă şi toropită de căldură contribuie la acest portret al oraşului.
Modernismul a încercat să se impună în zona gurii de metrou Oriente, acolo unde s-a încercat atragerea fluxului de turişti mai ales spre Oceanario. Fără prea mare succes însă. Nişte încercări de zgârie-nori, sedii destinate firmelor care ar fi trebuit să aducă bunăstare oraşului, sunt acum nave cu pânze urcate disperat spre cerul care nu prea le aduce vânt bun din pupa.
Oceanario, mult mai mic şi mai puţin spectaculos decât Oceanografico din Valencia, este un obiectiv care atrage mai ales copiii dornici de cunoaştere. Nu are multe exemplare, nici nu excelează prin amenajare. Oricum, au încercat.
Mult mai spectaculoase sunt zonele de litoral. Estoril, Cascais şi apoi Cabo da Roca te duc din deşert direct pe plajă. O plajă curată, largă, cu mulţi palmieri crescuţi semeţ, cu nisipuri mişcătoare şi faruri ce luminează depărtările de apă ale Atlanticului.
În Estoril este cel mai mare cazinou din Europa. Personal, nu m-au făcut să cad pe spate nici informaţia, nici clădirea. Probabil cunoscătorii sunt de altă părere. Plaja însă arată bine, terase multe se întind de-a lungul ei iar copiii au loc bun de distracţie.
În zona Cascais sunt nisipuri mişcătoare, plante care se târăsc spre apa sărată şi scoici multe, lipite în colonii pe stâncile albe şi negre supuse valurilor mari şi aducătoare de răcoare.
Cabo da Roca este cel mai vestic loc al Europei continentale. Îşi trimite sfidător un far pe malul Atlanticului, vântul e foarte puternic şi şfichiuitor aici. Suvenirurile, cocoşii care aduc linişte în casă, îi găseşti sub toate formele, de la cei din ceramică până la cei brodaţi. Vinul de Porto deja apare într-o varietate suficientă curioşilor.
Cercul nu se poate închide în Portugalia fără o incursiune fie ea măcar de câteva ore la Fatima, loc încărcat de spiritualitate şi din păcate de mult comercial care aproape striveşte trăirea creştinească a acestui loc sfânt.
Porto, reperul nordic de loc, de frumos şi de vinuri renumite, încheie incursiunea turistică sud-nord a micii Portugalii de azi, cu Interra.
