Aştept un an întreg vacanţa de vară. Încărcătura cuvântului vacanţă este mai mare decât o simplă dorinţă de a pleca undeva, de a vedea locuri noi, de a experimenta, de a cunoaşte. Cuprinde şi aşteptarea, alegerea destinaţiei, căutarea detaliilor care să o facă unică, pregătirea fizică, psihologică dar şi întâlnirea cu aparatul foto într-un alt mod decât în restul timpului.
De fapt, ce fotografiez în vacanţele mele? M-am uitat prin miile de poze din ultimii ani şi am reuşit să-mi fac o idee în acest sens.
Arhitectura este una din atracţiile mele de vacanţă, fie clădirile în ansamblul lor, fie detalii.
Peisajele sunt deasemeni foarte multe, atât cele în care predomină elemente din natură cât şi cele cu intervenţii umane. Cerul senin, cerul întunecat de nori, cerul dimineaţa, ziua, seara, în toate anotimpurile este ca un magnet pentru camera mea foto.
Florile, marea şi muntele sunt ca o etichetă a vacanţelor.
Am poze cu oameni, mai ales cu domnişoare cochete, în ipostaze care stârnesc admiraţia şi atrag privirile, cu băieţi năzdrăvani, preocupaţi până la uitarea de sine de maşinile şi maşinăriile din jur. Adulţii am observat că mă impresionează mai ales când sunt mai mulţi, când numărul este forţa lor şi nu particularitatea.
Dintre animale, cel mai des pozez câini, impunători, demni de respect dar şi ciudăţenii aduse de stăpânii lor ca la un veritabil circ stradal. Pisicile sunt mai rare, leneşe, întinse pe caldarâm. Caii, peştii, insectele completează lista. Au însă o pondere mai mică.
Urmează pozele de situaţie, cele comice sau dramatice.
După întoarcerea din excursii urmează selectarea, gruparea pe destinaţii şi date. Mai apoi, inspiraţia pentru cuprinderea lor într-o temă pe blog. Ca acum.
