Ziua Europei – Cât de repede se dezumflă românul

Înainte de 2004, plângeam să ne bage unii în NATO. Era chiar bancul cum că vom intra în NATO atunci când Rusia va fi deja acolo. Iată că anii au trecut, cum-necum ne-au acceptat, că doar știm ca tot românul dealtfel, să ne descurcăm. Orientul ne-a lăsat ceva moștenire în sensul ăsta.

Înainte de 2007 așteptam marea salvare a națiunii, îndreptarea tarelor societății prin acceptarea noastră în UE. Credeam că NATO si UE ar fi garanția intrării noastre pe calea normalității. Priveam totul cu speranță, cu încredere. Am fost printre euro-optimiștii de serviciu. Polonezii, cehii, chiar și ungurii aveau mai multă reținere și așteptări mai rezervate.

În privința NATO, beneficiile în ceea ce ne privește nu sunt la îndemâna oricui să le perceapă. Știm doar că ne costă. Ne costă soldații, echipamentele, armata a fost zdruncinată în organizarea ei și nu pare nimic bun pus în loc.

UE ne-a adus libertatea de a circula. Suntem încă cetățeni de mâna a ’șpea, avem restricții pe piața muncii, negociem încă libera circulație în Spațiul Schengen. Avem însă posibilitatea de a merge doar cu buletinul, fără pașaport, fără viză.

Poate greșesc în aprecierea gradului nostru de acomodare în aceste două organizații. Poate suntem noi, românii, mai avântați la început și ne dezumflăm repede. Dar știu că avem un mare talent de a opune rezistență la bine și de a ne da cu stângu’ în dreptu’ în istorie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *