Viscri – Mic tratat despre iubirile regale

Parcă ne stau în gât istoria și cultura autentice. Nu avem dorința, putința, iscusința de a descoperi ceea ce e frumos și valoros lângă noi. Vin regii încoronați și neîncoronați ai lumii de se miră de atâta farmec sălbatic în peisaje, de atâta culoare în case și biserici, de cetăți despre care noi, băștinașii, cu greu aflăm, abia-abia.

Pentru că nu suport înghesuiala, am ales pentru zilele libere prin care sărbătorim Ziua muncii (sic!) o altă destinație decât Valea Prahovei. De la Pensiunea de la Râu, Râșnov, până la Sighișoara sunt 115-120 km. Cum distanța e rezonabilă, am purces la drum cu niște prieteni la fel de dornici de umblat ca și mine.

Ne-am zis Exploratorii de la Medgidia. Cu două zile în urmă am fost în Piatra Craiului, Cheile Dâmbovicioarei și am trecut cu mașina de la Peștera peste Măgura, spre Zărnești, apoi am fost la Bran și am revenit la pensiunea din Râșnov.

Am ales acum să trecem prin estul Depresiunii Transilvaniei, pe drumul Brașov – Sighișoara, plin de obiective turistice.  Am oprit întâi la Rupea. Greu de găsit drumul spre cetate, că se lucrează pe bucăți. Minunații constructori, vigilenți în ale secretelor renovării, nu erau de acord să facem poze nici cu exteriorul cetății! Nu vă recomand să faceți încă acest drum. Păcat de cetate, că e închisă!

Am ieșit din nou în drumul spre Sighișoara. Coline înverzite, peisaj domol și verde, liniștitor și destresant pentru nervii noștri zgâriați pe dendrite de praful dobrogean.

Viscri. Site rural pe  Harta turistică a României şi a lumii.  Pe lista UNESCO. Prima destinație propusă. Am auzit despre acest sat la televizor. Prințul Charles l-a găsit înaintea noastră, a românilor, și vine destul de des prin locurile acestea rupte parcă din alt secol.

Ca să ajungi în sat, drumul nu e chiar neted. Gropile noastre cele-de-toate-zilele, brand de țară mai puternic decât frunza Elenei Udrea, se înlănțuie una lângă alta, una mai adâncă decât cealaltă. Pășuni verzi, poienițe presărate cu flori abia ivite de câteva zile direct din frigul avertizărilor meteo, case mici și dărăpănate, pustii de om și orătănii, se arată de o parte și de alta a drumului, de parcă timpul a stat în loc să mai respire.

Am ajuns. Praf, turiști români și străini, tineri, foarte mulți tineri veniți pe jos să vadă ceea ce nu mai credeau că poate fi aievea: case desprinse din istorie, peste care timpul nu a avut trecere. Oamenii de aici au zidit mândră biserică ceva mai în deal, dar nu doar lăcaș de cult ci și exemplu de gospodărie cu atelaje, utilaje, unelte pentru toate îndeletnicirile din zonă: cosit, țesut, albinărit, vinărit și altele asemenea.

Casele, mari și întărite la zid, au culori pastelate, mângâiate domol de soarele molcom al apusului. Fiecare gospodar a vrut să aducă un pic de artă în viața lui și a locuinței sale. Așa se face că fiecare și-a desenat, colorat și ornat zidul casei cu ceva care să fie diferit, discret, unic.

Nu mă miră că Prințul Charles are casă aici. Nici că locul este în patrimoniul UNESCO.

3 responses to “Viscri – Mic tratat despre iubirile regale”

  1. andronache daniela says:

    Foarte convingatoare si mestesugita descrierea dvs! Si eu am auzit de Viscri tot de la televizor, dar nu-mi fac o culpa din asta. Nu poti sa le stii pe toate.Am vizitat in schimb alte sate transilvane care mi-au placut mult.
    Ma bucur insa sa am o confirmare de la fata locului a gustului pentru frumos al printului Charles.

  2. emil says:

    neata buna,,acest sat,asa cum multi il stim de la televizor,ajuns acum obiectiv turistic pt multi,e o mandrie pt mine,ar trebui sa dea de gandit autoritatilor,sa il conservam si sa il promovam noi,,si nu sa vina altii sa ne spuna ce frumoase sate aveti

  3. Carmen Țanu says:

    Asa e, noi ar trebui sa fim primii care sa descoperim si sa punem in valoare ceea ce avem.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *