Cine l-a confiscat pe Moș Crăciun?

Cred că vă voi surprinde, dar nu-mi place Moș Crăciun de-acum și gata! Sărbătorile erau mai firești atunci când eram mică și asta probabil fiindcă nu eram încă sub imperiul consumismului sălbatic de acum.

Moșul acesta nu mai are nimic din farmecul celui pe care îl așteptam când eram copil. Am început, așa cum era normal, prin a regreta că adormeam taman înainte de a trece Moșul (Gerilă în acte și Crăciun neoficial) și pe la casa noastră, după cum aflam de la ai mei a doua zi. Am constatat cu surprindere că figura ține, indiferent de generație: sora mea, fratele și apoi copilul au crezut până când..a venit vremea îndoielii și apoi a luminării.

Nu aducea mare lucru: câteva fructe, ceva dulciuri. Portocalele și bananele de atunci, care nu se găseau tot anul și în niciun caz câte voiam noi, ni se păreau atât de bune!

Nu eram încântată de tăiatul porcului. În familie nu se obișnuia să mâncăm grăsimi, așa că o parte a porcului chiar nu ne atrăgea. Șoriciul însă, ei da, șoriciul pus în țepușă și apoi pe jar, se răsucea și sfârâia de ne băteam pe el. Nu-i bai, că ne mai freca bunica la mâini, că prea mâncam cu mare poftă!

La noi în sat, se făceau, pe lângă preparatele din porc, niște dulciuri care erau specifice acestor sărbători: turtele. Erau niste foi extrem de subțiri, din apă, sare și făină, uscate pe plită, ținute câteva zile să se mai usuce și care în Ajun se înmuiau în sirop cu zahăr, rom, vanilie. Între ele se presăra din belșug nucă pisată amestecată cu zahăr. Nu ne puteam închipui Crăciunul fără turte!

Acum, din noiembrie (dacă nu cumva din octombrie) suntem bombardați cu reclame pentru Crăciun, nimic nu mai mișcă sub soare fără să intre sub incidența sărbătorilor de iarnă. Totul este reclamă, marcheting, chici și exagerare. Până și colindătorii au devenit parcă simpli îngăimători de mesaje rupte de trăiri adevărate.

Pomul de Crăciun e o necesitate. Nu ai pom, nu exiști! Câți copaci sunt tăiați anual pentru acest moft de o seară! Înainte, când se tăia un copac, omul, legat de natură, știa să planteze altul sau chiar alții în loc. Era păstrat un echilibru. Sincer, prefer să fac singură coronițe simple și frumoase, să împodobesc casa cu aranjamente puține și aparte.

Aștept Crăciunul și nu îl aștept. Mă irită falsul și mă obosește exagerarea. Unde ești, Moș Crăciun al copilăriei?

4 responses to “Cine l-a confiscat pe Moș Crăciun?”

  1. andronache daniela says:

    M-am bucurat sa ma regasesc in randurile dvs despre Craciun. Si pe mine ma irita falsul si ma oboseste exagerarea.Insa ma incapatanez sa cred ca spiritul Craciunului e mai presus de toate acestea.Si mai cred ca inca mai exista oameni capabili de trairi autentice.

    dana andronache

  2. dora says:

    perfect adevarat!

    Depinde de noi ca sarbatorile sa fie in acelasi ton, aceleasi arome….amintiri ca in copilaria noastra. Sa nu ne lasam influientati de chici, reclame…..

  3. ioana k-man says:

    Unde esti, copilarie? Imi place cum ai scris, e atat de sincer. Lipseste bucuria Craciunului, adica exact ceea ce ne facea sa asteptam cu drag cateva zile de iarna anume. Acum asteptam sa treaca, si apoi asteptam Pastele, si apoi Sf Maria…

  4. Carmen Țanu says:

    Da, si asa asteptam sa ne treaca de fapt viata!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *