Televiziunile și sexul

Am uneori impresia că rolul televiziunilor este (dincolo de a ne lua banii, prin ratingul pe care-l facem) de a arăta și promova sex, sex, sex.

Zilele acestea se derulează o campanie de găsire a noi incidente sexuale prin școlile românești. Televiziunile se întrec în a descoperi noi cazuri ce ne sunt prezentate și enumerate ca în capitolele Decameronului.

Parcă li se spune celor cu deviere comportamentală în acest domeniu că orice fantezie a lor e posibilă, că pot deveni vedete dacă fac altele și-mai-și. Totul pentru rating? În cazul unor reporteri sau prezentatori am mare îndolială că prezintă cazurile în scop informativ și de educare a populației, de corijare a acestor situații care implică nu doar școala, ci și familia și societatea, deci și televiziunile.

Dacă în cazul profesorilor care pipăie sau merg chiar mai departe în relația cu elevele pe care le au la clasă lucrurile sunt oarecum clare, și anume că deontologia profesională nu le permite așa-ceva, în alte situații în care se spune că ar fi fost acte sexuale consumate în toaleta școlii, încă nu am auzit ce anume răspundere își asumă părintele cu privire la educația copiilor.

Din ceea ce am înțeles de la tv, totul s-ar fi petrecut în pauză, deci cu multă lume în jur. Nu văd cum ar putea să răspundă profesorii pentru asta, ar trebui să intre cu elevii în cabina de toaletă, să-i țină de mână, ca să fie siguri că fac ce trebuie și nu altceva?

Ce a făcut părintele, care ar fi trebuit să știe ce se petrece cu propriul copil, mama care probabil știa că fiica are prieten sau nu mai are, care ar fi trebuit să-i fie aproape, să-i explice că viața sentimentală nu trebuie confundată cu cea sexuală, cu atât mai puțin la 13 ani.

Și, ca lucrurile să fie cât se poate de bulversante ca mesaj public, asistăm în paralel la lansarea pe toate posturile tv a modelelor de urmat ca să apară pe sticlă: amantele, nevestele, vecinele, țiitoarele lu’ Vârciu.

Era foarte mândru Măruță zilele trecute că emisiunea lui e cel mai tare tabloid tv și, ca să primească Oscarul dâmbovițean și la anul, a dat imagini cu mesaj erotic aproape explicit de la paranghelia de inaugurare a clubului lui…ei bine, așa e, a lui Vârciu!

Din pur interes reportericesc, jurnalistic, aveam senzația la un moment-dat că i-au introdus camera de filmat undeva celei mult-mediatizate săptămâna aceasta, iar de-atâta apropiere de subiect, tremurau – nu numai fundul băgat prea mult în seamă ci cred – și cameramanul și reporterul, profesioniști care s-ar fi potrivit mai mult pentru emisiuni cu pătrat roșu.

Sunt curioasă dacă peste câțiva ani, realizatorul tv ar fi de acord ca al lui copil să se uite la emisiunile tatălui, fiindcă ora de transmitere a imaginilor despre care am scris este una accesibilă tuturor copiilor, nu numai celor de peste 12, 15, 18 ani.

Mă întreb dacă mai are rost CNA-ul și, mai ales, de ce-l plătim?

3 responses to “Televiziunile și sexul”

  1. Alex says:

    Mei, sunt multiple probleme pe care nu le iei in considerare.

    Prima e aceea ca masurarea ratingului este un proces cel putin suspect. Din cate xtiu se folosesc peoplemeters, niste scule care masoara cat timp a fost pornit aparatul TV si exact intre ce ore pe ce canal. Problema este ca sunt ~1000 de aparate in tara si ele nu sunt distribuite egal in zonele geografice, defavorizand sa zicem Banatul si Transilvania in dauna altora mai .. sarace sa zicem. Numarul lor este de asemenea insuficient in opinia mea, nereusind sa captureze decat tendintele principale, aglutinand insa complet nejustificat posturile mai mici, a caror audienta are astfel de suferit. Mezzo, spre exemplu. Sau NatGeo. In defavoarea ProTV.

    A doua problema – pe baza acestor date false isi fac oamenii de publicitate bugetele si in functie de volumul reclamelor isi modifica televiziunile grila. Astfel se ignora realitatea si ajungem cu emisiuni din ce in ce mai proaste, facute pentru un public din ce in mai indobitocit. De altfel scaderea continua a audientei pentru presa de orice fel confirma ca in realitate oamenii nu achieseaza la falsa impresie cum ca “publicul vrea Click si OTV”. Publicul ar consuma calitate daca ea ar exista.

    Fenomenul ce-l descrii in articol este o simpla marca a ideologiei gresite a presei. Se storc lacrimi si se pedaleaza pe emotivitatea privitorului cu orice pret – sexualitate devianta la copii, spre exemplu. Chit ca e un fenomen mai mult decat natural, presa tre’ sa-si castige bucata de paine. Dar parca Surprize-Surprize sau Iarta-ma erau exemple mai vajnice?

  2. Carmen Țanu says:

    Abordarea exacerbata a oricarui subiect prin prisma sexualitatii cred ca e o problema reala a televiziunilor si in plus nesinceritatea realizatorilor- sunt fete mari cand e vorba de sex in scoala, dar ce dau ei nu se pune.

  3. sighetu says:

    Buna treaba! Chiar trebuia cineva sa vorbeasca si despre asta…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *