Pompei – Fascinație și durere

Am aflat cu ani în urmă despre erupția Vezuviului, despre Pompei și Herculane. Am citit apoi Quo vadis, pentru care în 1905 Henryk Sienkiewicz a obținut Premiul Nobel.

Albumele cu imagini de la Pompei m-au impresionat enorm. Ceea ce am văzut însă la fața locului este încărcat de tragedia rămasă în trupurile contorsionate de durere.

Figurile din ipsos care sunt acum expuse publicului au un mare impact emoțional. Dincolo de aceste mulaje, au rămas peste timp ruine ale unui oraș prosper, elegant, rafinat, decadent, bine organizat.

Romanii au știut să-și răsfețe trupul în băi și lupanare, spiritul în piețe și mai ales să lase modele inginerești și arhitecturale greu de egalat: pereți zidiți ca fagurii de miere printr-un procedeu preluat de japonezi pentru construcțiile lor ce luptă cu marile seisme.

Apeducte care au trecut proba timpului.

Treceri de pietoni din piatră, ca niște zebre din piatră albă, culcate leneș pe caldarâm, de care conducătorii atelajelor vremii nu puteau trece fără reducerea vitezei.

Ecartamentul despre care auzim la căile ferate, care era distanța dintre fundurile cailor de la trăsuri.

Semne de circulație personalizate, indicatoare stradale, inclusiv cele care duceau spre casele cu felinare roșii.

Găsești aici mall-urile antice, care au inspirat structura și poziționarea celor noi.

Aerul fierbinte, de început de septembrie, fără cea mai mică adiere de vânt, face greu de respirat atmosfera încărcată de istorie și suferință a lumii antice în fața voinței Celui de Sus. Pompeiul trebuie văzut ca o lecție de umilință și viață dincolo de umbrele apăsătoare ale morții.

Un câine păzește niște porți care de mult și-au uitat stăpânii. Mozaicurile din băi sunt parcă încremenite în așteptare. Florile de ceară ridicate sfios printre ruine sunt semn că viața nu așteaptă. Viața o ia înainte…

 


 

 

One response to “Pompei – Fascinație și durere”

  1. andronache daniela says:

    Imaginile sunt impresionante intr-adevar. Deplang soarta locuitorilor din Pompei si, in acelasi timp, ma fericesc ca n-am fost acolo cand a erupt Vezuviul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *