Napoli- amețitorul amestec

Cum altfel îți poți imagina Napoli decât scăldat în soare? Toropit de căldura revărsată peste litoralul Mării Tireniene, Napoli te fascinează, te sperie, te atrage ca un magnet.

Contrariile sunt aici la ele acasă: chiloți la uscat printre numeroasele steaguri expuse din belșug la balcoanele unor blocuri-chibrit ce mai-mai că stau să cadă.

Clădiri cu fațade coșcovite și multicolore ca o rană suprainfectată de cerșetor exhibiționist, laolaltă cu palate ce scrutează zările, cu turnuri de apărare și ziduri impunătoare.

Marea, caldă și iubitoare, languroasă în după-amiaza prea caldă până și pentru ea, atât de încercată de fierbințeala ușor răcorită de vapoarele care o brăzdează ca un evantai.

Amurgul cuprinde liniștit ca într-o capcană toată suflarea orașului: copii care își scot însoțitorii la o tură de alergat, câini mari și mici ca la o expoziție tematică, bătrânei care joacă ceva ce încă nu am prea înțeles eu ce e, turiști zăpăciți de tot și de toate, uitându-se buimaci spre toate zările, să nu scape nimic din ce ar putea defini până la urmă orașul și- peste toate- teatrul San Carlo– arc peste timpul Italiei, din 1737, care își anunță programul estival și pe cel de toamnă deși biletele sunt deja epuizate.

Cum să uiți așa ușor Napoli?

2 responses to “Napoli- amețitorul amestec”

  1. Anamaria Panturu says:

    Superb! Nu am cuvinte… Sunt atat de fascinata de Italia! Sper ca intr-o buna zi sa am si eu poze facute in Napoli pe care sa vi le impartasesc.

  2. Carmen Țanu says:

    Daca iti doresti, de ce sa nu ajungi?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *