Ciorani, satul eco

Meandrele concretului vieții mele mă fac să trec aproape săptămânal prin Ciorani. Este un sat plin de biciclete și de bicicliști. Satul este linear și are câțiva km. Cu linie continuă și fără marjă de manevră lateral, cu vreo două curbe care completează provocarea rutieră, este o încântare să îl traversezi. Trotuare au pe lângă case, dar localnicii știu că au șosea în sat și țin morțiș să-și folosească dreptul de proprietate asupra acesteia când vine vorba de mersul pe bicicletă. Șoseaua e pista lor de biciclete și gata!

Cu zece ani în urmă, erau ici-colo câteva biciclete în sat. Moda eco a prins mai abitir ca-n București iar acum satul e plin de participanți la trafic pe două roți.

M-am întrebat adesea dacă bicicletele din Ciorani trag la măsea, că le-am văzut adesea umplând rastelul special făcut pentru ele în fața cârciumilor. Am crezut inițial că sunt magazine de biciclete sau expoziții cu astfel de obiecte, dar nu! M-am dumirit repede când am zărit sticlele de băutură pe mesele scoase afară, cu oamenii făcuți ciucure în jurul lor. Chestia e că sunt acolo și iarna. Or avea conținutul rezistent la crivățul din Bărăgan!

Când bicicletele părăsesc bodegile, păzea! Nu știi dacă bicicliștii conduc bicicletele, dacă aburii conduc bicicliștii, dacă ei au ales mijlocul acesta de deplasare pe două roți că sunt mai puține la număr decât cele șapte cărări pe care proprietarii s-ar fi aventurat.

Toate generațiile din Ciorani merg pe bicicletă. Rămâne să mai învețe și cum, când, unde, fără să-și facă din șosea pistă neomologată.

Săptămâna asta, spectacolul pe două roți a fost completat și de unul pe patru. Un ins era în mașina oprită pe banda lui de mers. Singura bandă. Șoseaua are linie continuă. A trebuit să opresc în spatele mașinii lui, să iau hotărârea de a trece pe linie continuă, că doar nu aveam să zbor, aștept să se elibereze sensul opus de mers, lucru care a durat ceva, și, surpriză! Tipul își scoate mâna stângă complet afară pe geam și îmi face un anume semn cu degetul, asta în timp ce râde ca tâmpul. Deci eu încerc să trec de idiot, care idiot a oprit unde nu trebuia, nu-l claxonez, nu-i zic nimic, iar el mă provoacă. Dacă eram bărbat, e posibil să mă fi dat jos. Cum nu îs purtător de pantaloni decât din motive de comoditate, am ales să fac manevra de depășire foooarte aproape de mâna cretinului.

Așa am petrecut eu duminica de luni (ziua liberă de Rusalii am perceput-o ca pe una de duminică), cu noi impresii de călătorie din Ciorani. Ciorani, satul eco.

One response to “Ciorani, satul eco”

  1. […] Bicicliștii din Ciorani, un sat uitat de Dumnezeu. Sunt numeroși, bețivani, și-și lustruiesc pedalele cu slăninuță. […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *