Liceul – Răul necesar?

Dacă înainte de ’89 liceul era capăt de drum pentru instruirea majorității populației noastre, puțini aventurându-se spre sita admiterii, acum e doar răul necesar pe care elevii trebuie să-l îndure ca să obțină diploma de BAC fără de care nu pot accede la facultățile fără-număr spre care se îndreaptă.

Numeroasele încercări de a reforma învățământul românesc au eșuat în devalorizarea sistemului de evaluare când s-a făcut admiterea în funcție de mediile din timpul anului sau anilor, când media de la tezele cu subiect unic era necesară la admiterea în liceu, când nota de la BAC conta pentru admitere.

Nu s-a pierdut nici aici tradiția neaoș românească de a strica și bruma de normalitate și de sistem de valori din domeniul educației. Au fost ani când se dădeau OG sau HG care reglementau examenele naționale în timpul desfășurării lor, atunci a apărut sesiunea de BAC din toamnă (de fapt din august) ca să treacă toți copiii făcătorilor de legi din țară. La fel și cu tezele unice la care unii participau doar dacă aveau chef atunci când erau planificate, că doar sistemul trebuia să vină în întâmpinarea elevului și a nevoilor sale și să organizeze tezele de după teze ca să vină toți să le susțină, chiar dacă absența nu avea motive obiective.

Din păcate, de cele mai multe ori, în bulversarea aceasta generală, mulți tineri au ales – evident cu largul suport al adulților calea mai ușoară: chiul acoperit de scutiri medicale nejistificate, examene finale pentru care tot ceea ce contează e să poată copia și să aibă din ce sau după cine s-o facă.

Sunt mulți elevii care spun că nu le trebuie liceul, că vor doar diploma de BAC. Pierd astfel o parte a vieții lor pe care fostele generații o consideră unică – viața de licean, arzându-și anii aceștia într-o trăire negativă fără să acumuleze nimic sau aproape nimic din complexitatea acestor clipe. Își transformă anii adolescenței într-o rutină păguboasă, lipsită de conținutul dezvoltării personalității, fără minima cultură generală care chiar contează mai târziu. Liceul este pentru unii, fiindcă sistemul le permite, barul deschis patru ani, la care nota de plată este o recompensă nemeritată – diploma de BAC, și asta în condițiile în care învățământul obligatoriu nu e de 12 ani ci mai puțin. Am ajuns ca o întreagă societate să susținem un învățămât superior aproape obligatoriu. De ce?

Îi admir cu atât mai mult în acest context pe tinerii care au ales o altă abordare: liceul ca o etapă necesară și importantă în devenirea lor ca oameni, ca viitori profesioniști responsabili. Și nu sunt șoareci de bibliotecă. Și nici tocilari. Sunt adolescenți pentru care a meritat să scriu acest articol pe blog.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *