Soarele-Ochi

DSCF2020

Vino, LINIŞTE, vino să speli timpul din mine

şi de mine…..

tu cine eşti?!…ai apărut în noaptea mea???

să se scurgă prin vene amintirile

să alerg cu tălpile goale

prin iarba cu rouă

să ard eu – torţă vie

cu picioarele ude

şi cămaşa străvezie lipită – prea lipită

să treacă lumina prin obrajii mei

să fie SOARELE ochiul meu,

văd

să simt

să trăiesc prin el

viitorul…

One response to “Soarele-Ochi”

  1. Dan says:

    în fiecare zi alte amprente
    pe aleile mici dintre oameni unde alunec sunt melcul nãscut în ploaie carnea mea nu miroase carnea mea se întinde în prelungirea ei antenele doar duc gesturile pânã la capãt si se retrag
    în dimineaþa asta vântul fãcea rotocoale din somn am iesit prea devreme la aer am iesit sã întâmpin lucrurile ce urmau sã se întâmple fãrã sã le aud miscarea
    aici am încurcat secundele am mers înaintea cochiliei fãrã sã mã mai sterg de pãmânt
    oamenii-zid au mâinile tot mai ridate unse cu atâtea fluide nu mai primesc ploaia e un fel de tristeþe la încheieturi o apãsare îi chem sã zdrobeascã toate cochiliile
    sã trãiascã mai mult decât carnea mea adormitã

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *