Vino, LINIŞTE, vino să speli timpul din mine
şi de mine…..
tu cine eşti?!…ai apărut în noaptea mea???
să se scurgă prin vene amintirile
să alerg cu tălpile goale
prin iarba cu rouă
să ard eu – torţă vie
cu picioarele ude
şi cămaşa străvezie lipită – prea lipită
să treacă lumina prin obrajii mei
să fie SOARELE ochiul meu,
să văd
să simt
să trăiesc prin el
viitorul…
Data postării: 30.01.2015. Comentarii: 1.
în fiecare zi alte amprente
pe aleile mici dintre oameni unde alunec sunt melcul nãscut în ploaie carnea mea nu miroase carnea mea se întinde în prelungirea ei antenele doar duc gesturile pânã la capãt si se retrag
în dimineaþa asta vântul fãcea rotocoale din somn am iesit prea devreme la aer am iesit sã întâmpin lucrurile ce urmau sã se întâmple fãrã sã le aud miscarea
aici am încurcat secundele am mers înaintea cochiliei fãrã sã mã mai sterg de pãmânt
oamenii-zid au mâinile tot mai ridate unse cu atâtea fluide nu mai primesc ploaia e un fel de tristeþe la încheieturi o apãsare îi chem sã zdrobeascã toate cochiliile
sã trãiascã mai mult decât carnea mea adormitã