Pitica are trei ani – Sau mic tratat despre cum îşi aleg femeile maşina

Pitica e maşina mea. Uneori îi mai zic Bombonica sau Fondanta. Este Fiat Grande Punto de culoare albă.

Era în expoziţia de maşini de la Mamaia, de pe malul lacului Siutghiol acum trei ani. Scria pe o foaie lipită pe parbriz „Acest exemplar costă…. Am făcut mai multe poze maşinilor expuse, lucru care s-a dovedit a-mi fi de folos a doua zi, când m-am dus să o plătesc, deoarece cei de la reprezentanţă îmi ziceau un preţ cu peste 1000 de EURO mai mult decât scria cu o zi înainte pe fişa de prezentare(oricum, faţă de reclama TV de atunci la acel tip de maşină, eu am dat mai mult cu peste 2000 de EURO, iar în circa trei săptămâni cât a durat să vină toate documentele maşinii, la sediul firmei de la care am cumpărat-o, preţul crescuse vertiginos, cu peste 2000 de EURO faţă de cât am dat eu. Ăsta da, subiect de analizat de către economişti).

Copilu’ a fost dezamăgit de alegere. El voia Audi cu 2 uşi – o piticanie pentru puşti ai căror părinţi nu au ce face cu banii. Mi-a zis că nu va merge cu mine dacă o iau.

Pitica mi-a fost pe plac de la început. Dacă mă uit pe stradă după maşini, acelaşi design mă atrage. Cred că simte că îmi place, că mi-a trecut cu vederea unele nervozităţi, am fost împreună prin gropile mai mari sau mai mici ale patriei, facem des drumul mare-munte şi ne cunoaştem destul de bine ca să formăm o echipă.

E clar că am ales-o pentru cum aratăpentru dimensiunile ei, pentru că era de fapt ceea ce căutam. Nu am ales-o pentru caracteristicile ei tehnice, pentru ceea ce ştie şi mai ales pentru ceea ce poate.

Dacă aş vrea ceva diferit la ea ar fi să nu mai fie nerăbdătoare ca o domnişoară când trebuie să-i schimb treapta de viteză. Nu are răbdare deloc. Atunci vrea să o schimb sau se opreşte. Deasemeni, în rampă, nu vrea nici cu viteza a treia, nici cu a doua. Nu înţelege că încă nu are în dotare opţiunea treapta a doua şi jumate. Deasemeni, ca să depăşesc ceva, trebuie să am maaare distanţă şi timp la dispoziţie pentru manevre.

Nu am lăsat-o niciodată să moară de foame sau de sete. Îi respect şi îi înţeleg nevoile. O spăl destul de des, dar fiind albă şi mai ales în România, nu prea rămâne aşa pentru mult timp.

În fine, cam astea am de zis despre Pitica. Oare bărbaţii cum îşi aleg maşinile?