Un Preşedinte de tot plânsu’

La discursul Preşedintelui de la Conferinţa Partidului Domniei-Lui, am avut sentimentul de deja-vu atunci când cei din sală aplaudau minute întregi. Parcă ar fi fost atmosfera de la nemaiîntâmplatul Congres al XIV-lea.

Şi atunci, participanţii erau atent şi îndelung selecţionaţi, pregătiţi, instruiţi, erau cazaţi tot la Bucureşti, tot împreună, ca să se cunoască mai bine, să petreacă timp împreună, să fie relaxaţi şi să aleagă în final cum e mai bine pentru ţară. Ţara lor.

Preşedintele a adus vorba despre ,,Petre, eşti cel mai bun’’ şi nu înţeleg ce a urmărit, fiindcă tocmai ce zisese despre Guvernul Bun cât de minunat, eficient, curajos, patriot şi vizionar a fost.

După elogiul lui Petre, acesta a rămas doar să arunce cu pietre pe lac, să facă ceva valuri-vălurele, care s-au tot micşorat, până a ajuns apa liniştită.

M-a emoţionat Preşedintele. Vă mai amintiţi de „Dragă Stolo’’, când a plâns din toţi rărunchii de ne-a făcut să vedem că şi Domnia-Sa este om, cu trăirile sale la vedere. La bună-revedere, Stolo!

Preşedintele este consecvent: are lacrimi în ochi atunci când urmează alegeri importante. Râsul său cuceritor de altădată este, iată, în aceste momente de maximă vibraţie patriotică înlocuit cu aproape-plînsu’ la gândul sacrificiului făcut de Domnia-Sa împreună cu Guvernul Din Trei Litere pentru un popor incapabil să vadă toată dăruirea Aleşilor(Domniei-Sale) pentru propăşirea sa.

Dacă după fiecare plâns prezidenţial a urmat o înlocuire, vom asista şi acum la una? Şi dacă da, a cui cu cine, şi pentru râsu’ cui?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *