Soarele-Ochi
Vino, LINIŞTE, vino să speli timpul din mine
şi de mine…..
tu cine eşti?!…ai apărut în noaptea mea???
să se scurgă prin vene amintirile
să alerg cu tălpile goale
prin iarba cu rouă
să ard eu – torţă vie
cu picioarele ude
şi cămaşa străvezie lipită – prea lipită
să treacă lumina prin obrajii mei
să fie SOARELE ochiul meu,
să văd
să simt
să trăiesc prin el
viitorul…
Poem pentru Omul din zăpadă
A-ncremenit zăpada în ochii tăi,
Ai ascuns soarele sub o avalanşă de temeri…
Curioşi, ochii caută drumul eliberării
Pe dungile-ţi desenate şăgalnic pe faţă.
Topeşte, soare, marea aceasta de alb,
Colorează fiecare nelinişte
Să râdă fiecare celulă din trupul şi mintea
Celui ce se vrea descătuşat!
Poem în ploaie – 1
Mi-e dor să mor de dor
Ţi-e dor……ha….minunat,…..eu sunt primul!
De-aş muri un pic….
mi-e dor să mor
azi o sa plouă….şi-am să-ţi aud vocea suavă…uşor timidă…..
am să te ating
plouă
picatură cu picatură vei fi al meu în ploaie!
Atinge-mă…..ai grijă….simt!
Închide ochii –
mă scurg pe tine
te cuprind în braţele
ude de mine, de amintiri, de foc, de loc, de tineeeeeeeeee!
Eşti tu?…TU?…….te rog!
….tu udat de mine cu tine
ce poate fi mai puternic?
Nimic!
Iubeşte!
Iubirile de dincolo de timp
Spune-i unui copil ce e iubirea, că e inutil. El ştie mai bine decât tine – om matur, pierdut în nimicurile vieţii cotidiene. Ştie că iubirea lui pentru viaţă e totală, că mama lui e a lui şi nu poate nimeni să se interpună în această magie.
Am văzut acum câteva luni ceva care mi-a adus aminte de vremuri trecute de mult, când eu şi copilul eram o viaţă. După un spectacol de operă în aer liber, în Piaţa Sfatului, se arăta în toată splendoarea ei o iubire miraculoasă: o tânără mămică şi puiul ei se desprinseseră din timp şi pluteau magic peste el. Prins cu un ham, ca un marsupiu, se rotunjea în faţa ei o făptură mică, cu mânuţe abia desenate care se ridicaseră instinctiv spre faţa ei. Ea îl ţinea căuş în mâini, să prindă toată căldura, moliciunea şi viaţa puiului său într-un cerc de lumină protectoare. Dansau împreună, dincolo de toate cele din jur, trăiau minunea, magia, nemurirea iubirii lor de mamă şi copil. Timpul lor era timp universal, contopirea lor era totală.
Îmi amintesc, mamă fiind, de momentele unice pe care le-am avut cu cel mic. Se spune că e bine să alăptezi şi se aduc diverse argumente, mai puţin cele care ar putea stârni dorinţa. Dorinţa de a trăi ceva irepetabil, de a nu pierde o parte din magia vieţii. Îmi amintesc cum maternitatea mi-a adus plocon nişte sâni la care nici nu visasem, ca o ironie parcă la lipsa lor totală de până atunci.
Când a venit El, am ştiut şi de ce – aveam să trăim împreună clipe de magie când sugea. Ştia oricum că totul e al lui. Punea totuşi – ca un mascul veritabil care vrea să-şi marcheze teritoriul, punea o mână hătărâtă deasupra, ca nu cumva cineva să intre pe neaşteptate în acel perimetru. Ochii erau hotărât îndreptaţi spre ai mei, ne pregăteam să întrăm împreună noi, cele două fiinţe, mamă şi copil, să intrăm într-o altă realitate. O realitate dintr-o altă dimensiune, unde timpul se suspenda ca să îşi tragă sufletul de drag şi să curgă lin mai departe.
Mai tîrziu iubirea aceasta s-a transformat în iubire-prietenie, firul-roşu al vieţilor noastre…
Riţă – actor de stand-down comedy
Riţă este un iepure. De fapt nu prea e iepure, că uneori se crede pinguin pufos, mai nou suricată. Are totuşi personalitatea lui şi e usor de recunoscut. E un personaj efervescent, spumos, face glume de tot râsu’. Râzi de te ţii cu mâinile de burtă să nu mori. De râs, evident, că e păcat de Riţă să piardă aşa spectator devotat lui pe viaţă.
Personajul ăsta a apărut acum vreo trei ani. E personaj de nişă. Cine oare – normal la cap ar vrea să fie Rită, actor de stand-down comedy şi nu de stend-up. Stă pe scaun. Iar el poate face şi stand-pat comedy când vine la mine în pat, evident, se scălâmbăie şi nu mă lasă să dorm.
Riţă poate avea şi diverse alte nume la care răspunde. Poţi să treci în revistă toată onomastica românească şi internaţională când îl strigi, ştie că oricum despre el e vorba.
Acest iepure e unul urât. Foarte urât, ce mai, dacă il vedeaţi la început, nu mai doreaţi altul în faţa ochilor seara, mai ales în nopţile cu lună plină sau nouă – oricum, cu lună – că nu e chiar aşa sensibil.
Are umor şi poate improviza orice. Cu el nu te plictiseşti-neam. Neam de neamul tău nu ar fi crezut că poţi râde cu un iepure, de un iepure. Mă rog, la un iepure mai puteai, ce să mai zic şi eu…
I-am zis că îl inscriu la Festivalul de stand-up comedy şi a răspuns că nu se duce. Am plusat şi i-am spus că chem poliţia şi a răspuns tot la fel. E consecvent el aşa de felul lui.
Până i-o face cineva felul în sezon. Odat[ i-am zis că se deschide sezonul şi a crezut că e vorba de cel de iarnă de la Braşov sau cel de vară de la Mamaia. L-am trezit din visare când i-am sugerat că e vorba de sezonul de vânătoare.
Ştiti cu ce idee mi-a venit ieri? Vrea transplant de coadă. Că toată lumea îşi pune implanturi, că vrea să facă împrumut la bancă pentru asta.Că el are coada aşa, mai mică, un ciot sau cum am putea-o numi, oricum numai coadă nu. Vrea coadă mare. I-am zis : măi Riţă, dar cum mai alergi? Ce faci dacă vei fi confundat? Ştiţi ce mi-a răspuns? Păi nu-mi mai amintesc, dar lasă că puteţi avea şi voi până la urmă libertatea de a alege varianta care vă convine. Imi amintesc doar că era vorba despre o coadă tufoasă. Am crezut că a greşit, dar nu – aşa o vrea, tufoasă, nu stufoasă. Te poţi pune în mintea unui iepure până la urmă?
Intr-o seară l-a apucat naiba să vorbească despre morţi. Ne-am amuzat noi ce ne-am amuzat cu Riţă, el la fel, dar – seară fiind, nu mai scăpam de el din pat. Ii era şi lui frică să nu fi deranjat Doamne-fereşte spiritul mortului invocat şi să vină să ne bântuie. I-a cam îngheţat sângele sub blană când i-am spus să plece. L-am încurajat ,,Măi Riţă, fii bărbat!” dar nu prea era el convins, nu a prins mesajul. Se făcuse livid de parcă era lupul în faţa lui.
Acum se crede suricată şi are în gând să se răzbune: vrea să mănânce un şarpe care atunci când Riţă era iepure normal ar fi încercat să îl înghită. Vrea să i se răcească şarpelui sângele în el de frică. Ce mai, răzbunare de iepure fricos !
Gata, îl las pe Riţă acum şi mă duc la cafea. Poate vine şi el la o bucată de morcov, ceva.
P.S. : l-am găsit pe Riţă undercover pe badoo şi i-am furat poza.
